De ce cu ochii-ncremeniti sub bolte
De marmur — tu-l privesti cu spaima cruda?
Pandesti ca leii, fruntea ta asuda
Si pumnu-ti vrea mania-i s-o dezvolte.
Seceratorul tau l-ai pus la truda
Si snopi de viete sunt a lui recolte;
Pentru-al lui cap ai infruntat revolte
Si astazi simti ca strangi la piept pe-o iuda.
Te-nalta-n cer invidia vulgara
Caci stii din lorzi junghiati a face
Lui Fabiano a marirei scara.
Tu esti regina si astfel iti place.
Cine te vede, slab obraz de ceara,
Stiind furtuna vietii tale — tace.
|