| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
O,-ntelepciune, ai aripi de ceara!
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Ce maini subtiri s-apuca de perdele Si intr-o parte timide le trag! In umbra dulce, dupa vechi zabrele Suspina gura-n gura, drag cu drag. Luceste luna printre mii de stele, Suspina vantu-n frunzele de fag, Se clatin codri mangaiati de vant — Lumini pe ape, neguri pe pamant. * O,-ntelepciune, ai aripi de ceara! Ne-ai luat tot far’ sa ne dai nimic, Putin te nalti si oarba vii tu iara, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vara Si totusi eu in ceruri te ridic: M-ai invatat sa nu ma-nchin la soarte, Caci orice-ar fi ce ne asteapta — moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai bratul sculptorului grec, Oricat oceanu-ar vrea sa se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el noua nu ne poate zice. Genunchiul, gandul eu la el nu-mi plec, Caci glasul tau urechea noastr-o schimba: Pierduta-i a naturii sfanta limba. In viata mea — un rai in asfintire — Se scuturau flori albe de migdal; Un vis purtam in fiece gandire, Cum lacul poarta-o stea pe orice val; aA zorilor suava inflorire Se prelungea pana-n amurgul pal,i In vai de vis, in codri plini de canturi, Atarnau arfe ingeresti pe vanturi. Si tot ce codrul a gandit cu jale In umbra sa patata de lumini, Ce spun: izvorul lunecand la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau in rasul meu, in plansu-mi, De ma uitam rapit pe mine insumi. In van cat intregimea vietii mele Si armonia dulcii tinereti; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele, O, cer, tu astazi cifre ma inveti; Putere oarba le-arunca pe ele, Lipseste viata acestei vieti; Ce-a fost frumos e azi numai parere — Cand nu mai crezi, sa canti mai ai putere? Si daca nu-i nimic decat parere Tot ce suspina inimii amor, Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar — amagitor; Tot ce-aspiraram, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niste nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt ne’ntelese literele vremii Oricat ai adanci semnul lor sters? Suntem plecati sub greul anatemii De-a nu afla nimic in vecinic mers? Suntem numai spre-a da viata problemei, S-o dezlegam nu-i chip in univers? Si orice loc si orice timp, oriunde, Aceleasi vecinice-ntrebari ascunde? |
|||
Pune poezia O,-ntelepciune, ai aripi de ceara! pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |