Oricate stele ard in inaltime,
Oricate unde-arunca-n fata-i marea,
Cu-a lor lumina si cu scanteiarea
Ce-or fi-nsemnand, ce vor — nu stie nime.
Deci cum voiesti tu poti urma cararea.
Fii bun si mare, ori patat de crime,
Acelasi praf, aceeasi adancime,
Iar mostenirea ta si-a tot: uitarea.
Parca ma vad murind in umbra portii
Asteapta cei ce vor sa ma ingroape
Aud cantari si vad lumini de tortii.
O, umbra dulce, vino mai aproape —
Sa simt plutind deasupra-mi geniul mortii
Cu aripi negre, umede pleoape.
|