| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pentru pazirea auzului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Daca auzi in aer cantare dulce, veche, O taie chiar cu sila de la a ta ureche — Caci cantecele-acestea te-nchina desmierdarii Si-ti leagana simtirea pe undele uitarii; Se varsa inlauntru-ti a aerului miere Slabanogindu-ti mintea si mandra ei putere Si acea socoteala mareata-mbarbatata A sufletului mandru o-ntuneca indata. Prea dulce adormire in aer curge miere Si inima-ti barbata devine de muiere, Iar mintea ta cu partea ei cea nalucitoare Nu inceteaza-n forme a plamadi, usoare, Acele chipuri mandre in cantec intelese: Cu chipuri patimase se umple ea adese. Cand cantaretii nu-i vezi s-a fi muieri se-ntampla, Atunci se bate-n tremur sangele tau sub tampla Si-n primitorii creieri indata el incheaga Poftite chipuri albe — femei cu firea draga. Nu fluierati de-aceea urechea-n versul iambic: Picioru-usor se misca in saltul ditirambic, Fara de randuiala, si dulce si molatec, Ca ceara ea iti face sufletul muieratec. De vrei sa scapi de ele, de-urmarea lor amara, Astup-a ta ureche tu singur chiar — cu ceara. Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbaret De èroul Odissev cel mult mestesugaret: Si-au astupat cu ceara urechea, sa se culce, La glasul de sirena adormitor de dulce, S-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte Pe langa a lor ostrov aducator de moarte; Dori paza si sie, urechii, inteleptul, Cu gandul sa-si fereasca si inima si pieptul. Caci far’ de randuiala e al femeii vers, Ca de pe-o tabla gandul din minte ti l-a sters: Te farmeca, urechii neavand invalitoare, Sirena desmierdarii de moarte purtatoare. Cu drept cuvant de-aceea se prihanesc de carte Asirienii antici din Asia departe, Ce nu se-mbata insa nicicand cu dulce vin Ci cu cantari molateci, cu-al glasului suspin. Ei schilozesc baietii ca glasul sa-l subtie, Ca gura lor ca gura muierilor sa fie. Pareau c-a lor fiinte sunt cu muierea gemeni, Cantau cu glasul dulce si rugator asemeni. La canturi desfranate ei ascultau cu haz, Se imbatau de patimi, se imbracau cu-atlaz Si numai in odihna si-n desfatari de rand, Culcati pe sub umbrare, traiau ei putrezind In dulce lenevire si nu erau destoinici S-asculte glasul aspru al trambitei razboinici: Hranindu-si nalucirea cu ganduri moi, baietii, Sa para cantarete — ca le sunt cantaretii. Cu cele-ndulcitoare a oamenilor glasuri, Cu zicaturi s-asaman’ si glasul cel de pasari. Ba-mpatimit se poate sa fie omul oare Pentru jivine-adesea si necuvantatoare. Onorie-mparatul mai mult iubea acusa Decat cetatea Roma — pe Roma catelusa. Mai mult decat pe oameni, inimi impatimite Iubesc flori, iubesc pasari cu penele-mpestrite. Sunt oameni cari vecinic cu oameni nu se-mpac. Si Xerxes se-ndrageste mai iute de-un copac: Platanu-mpodobeste el ca pre o mireasa Si spanzura in crenge gherdamuri mult frumoasa; De ramuri el atarna cercei si cu inele Si radacina vezi-o infrumsetand bratele. Si varfu-ncununeaza surguci imparatesti aSa semene cu-o mandra craiasa din povesti;i S-astfel impodobindu-l, el radacina-adapa Cu o mult pretioasa, mirositoare apa. Spre a-si pazi mireasa de orice ochi obraznic, Strajeri el pune-n poarta, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune ca mult au indragit P-un chip pe care singur cu mana-i l-a cioplit: Saruta,-mbratiseaza el propria faptura Si l-ale ei genunche-si da sufletul pe gura. El singur se jertfeste. |
|||
Pune poezia Pentru pazirea auzului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |