Pintre stanci de piatra seaca, Auzi plans de cucuvai, Tipand noaptea tristu-i vai! Cand in nouri se ineaca Chipul lunii cel balai.
Vraja trece peste lume, Vraja cantec amortit, Ca un vis ingalbenit, Pe-a ei buze vineti spume, Capu-i alb e ametit.
Fuge, trece, fuge, zboara, Buza-i tremura spumand, Ochii-i joaca schinteind, Sub nebuna ei cantare Lumea doarme in descant.
Este dadna cea nebuna, Care canta noaptea-n crang, Pe cand stelele se sting, Pe cand frunzele-abia suna, Pe cand apele-abia plang.
Vezi cum luna inghetata, Dintr-al nourilor hau, Trece ca si visul greu Suna-n noaptea descantata Cantul trist din ceasul rau.
Si batrana moarte toarce Gandul ei in nefinit: Zilele din vine-ti stoarce Si cand capu-ti se intoarce, Bagi de seama c-ai trait.
|