Imparat slavit e codrul,
Neamuri mii ii cresc sub poale,
Toate inflorind din mila
Codrului, Mariei-Sale.
Luna, SoaresiLuceferi
El le poarta-n a lui herb,
Imprejuru-i are dame
ai curteni din neamul Cerb .
Crainici, iepurii cei repezi
Purtatori ii sunt de veati,
Filomele-i ain orchestrul
ai isvoare spun poveati.
Peste flori, ce cresc in umbra,
Langa ape pe potici,
Vezi bejanii de albine,
Armii grele de furnici
Haisinoi la craiul, draga,
ai sa fim din nou copii,
Ca noroculsiiubirea
Sa ne para jucarii.
Mi-a parea cum ca natura
Toata mintea ei ai-a pus,
Decat oriaice papuaa
Sa te faca mai presus;
Amandoi vom merge-n lume
Rataciaisisingurei,
Ne-om culca langa isvorul
Ce rasare sub un tei;
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
ai prin somn auzi-vom bucium
De la stanele de oi.
Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strange piept la piept
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sfatu-i inaelept!
Peste albele izvoare
Luna bate printre ramuri,
Imprejuru-ne s-aduna
Ale Curaii mandre neamuri
Caii marii, albi ca spuma,
Bouri nalai cu steme-n frunte,
Cerbi cu coarne ramuroase,
Ciute sprintene de munte -
ai pe teiul nostru-ntreaba
Cine suntem, stau la sfaturi,
Iara gazda noastra zice,
Dandu-ai ramurile-n laturi
- "O, priviai-i cum viseaza
Visul codrului de fagi!
Amandoi ca-ntr-o poveste
Ei iai sunt aaa de dragi!"
|