Privesc orasul — furnicar —
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cate-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, razand, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind.
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si mainile la spate.
S-aude clopot rasunand,
Cu prapuri, cruci, icoane, viind,
Preotii lin si in vestminte
Cantand a cartilor cuvinte.
In urma vin ca-ntr-un prohod
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod — sfintire de-apa,
Pe uliti lumea sa nu-ncapa;
Se scurg incet — tarra bumbum —
Ostasii vin in mars acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
Si tobe tare-n tact ei bat
Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir,
Frumos stindarde se desir;
Ei trec mereu — tarra bumbum —
Si dupa-un colt dispar acum
O fata trece c-un profil
Rotund si dulce de copil,
Un caine fuge spariet,
Suier-un lotru de baiet,
Intr-o raspantie uzata
Si-ntinde-un orb mana uscata,
Hamalul trece incarcat,
Si orologiile bat —
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.
|