Privesc orasul furnicar Cu oameni multi si muri bizari, Pe strade largi cu multe bolti, Cu cate-un chip l-a stradei colt. Si trec foind, razand, vorbind, Multime de-oameni pasi grabind Dar numai p-ici si pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochii-n cer, pe suierate, Tiindu-si manile la spate. S-aude clopot rasunand, Cu prapuri, cruci, icoani, viind, Preotii lin si in vestminte Cantand a cartilor cuvinte, in urma vin ca-ntr-un prohod; Tineri, femei, copii, norod; Dar nu-i prohod sfintire de-apa, Pe uliti lumea sa nu-ncapa; Se scurg incet tarra bumbum Ostasii vin in mars acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calca din picior Si tobe tare-n tact ei bat Si pasii suna apasat;
Lucesc si armele in sir, Frumos stindarde se desir; Ei trec mereu tarra bumbum Si dup-un colt dispar acum O fata trece c-un profil Rotund si dulce de copil, Un cane fuge spariet, Suier-un lotru de baiet, intr-o raspantie uzata Si-ntinde-un orb mana uscata, Hamalul trece incarcat, Si orologiile bat Dar nimeni mai nu le asculta De vorba multa, lume multa.
(1873)
|