| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Se apropia sfarsitul secolului de Matei Visniec Se apropia sfarsitul secolului si oamenii incepusera sa-si incuie usile sa-si bata ferestrele in scanduri Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Pustnicul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
|
Sala-mbracata cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi si roze visinii, Si ceruita stralucea podeaua Ca si-aurita sub lumine vii — Lumini de-o ceara ca zaharu — o steaua, Diamant topit pe-oricare din faclii. Argint e-n sala si de raze nins E aerul patruns de mari oglinzi. Copile dulci ca ingerii — virgine — Prin sala trec purtand cununi de flori; Ah! vorba inger scapa pe oricine De lungi descrieri, dulce cititori — Astfel acum ea ma scapa pe mine Sa zugravesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minti deserte si cu inimi nule. La ce-as descrie gingasa cocheta, Ce-abia trecuta de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, sirete, Cand unui tont, ce o privea avan, Cand unui ghiuj, cu mintea capieta, Urat s-avar, sinistru si plescan, Sau unui general cu talia nalta, Strigau si prost ca si un bou de balta? Sa cant cum samana de rau, impulsul In corp de inger, sufletul diform? Iròniei lui Byron sa-i simt pulsul, Ori autorului ce-a scris Marion de Lorme? Sa descriu nopti romantice? — Avulsul Ce apele plangand le-arunca — adorm Chiar ingerii — si in azur muiete Curg stele de-aur dulci si-mprastiete? Si sa discos dar inima femeii Suspinsa-n nopti albastre, plin’ de-amor? Ah, a ei patimi au firea scanteii: In clipa ce le naste, ele mor; Inchideti ochii, caci pazeasca zeii L-a lor lucire sa te uiti cu dor: Abisuri sunt in suflet. Pe o clipa Pasiunea li lumin-a lor risipa. La ce escursiuni? — Ce nu sunt oare Unde v-au dus, in sala cea de bal, Pe inflorite, dulci si moi covoare, Unde mii flori mirosul lor exal; Sub a perdelei umbra scutitoare, Ce de tradarea mandrului cristal Al marilor oglinzi te scapa sigur, Cand vrei s-observi cum grupe se configur. Deci dupa o perdea! Pe-o moale sofa Alene sade-un inger de copil. In paru-i negru-o rosie garofa, In ochi albastri plutitori s-agil Si haina, de-alba, stralucita stofa Cuprinde-un mijloc mladiet-gentil, Ce lin se-ndoaie parc-ar sta sa culce Sub evantaliu-i ce pluteste dulce. Un inger, da! aripa doar se cade Pe ai ei umeri albi ca neaua, goi, Spre-a fi un ingeras precum se cade. S-apoi ce bine-i ca s-o credeti voi. Cine-ar ghici vodata cum ca sade Un demon crud in suflet de noroi? Cu vorba inger insa eu saracul Ma voi scuti de a descri — pe dracul. |
|||
Pune poezia Pustnicul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |