| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Renuntare
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| As vrea sa am pamantul si marea-n jumatate, De mine sa asculte corabii si armate, De voi clipi cu ochiul, cu mana semn de-oi face, Sa-si miste rasaritul popoarele incoace; Salbatecele oarde sa curga rauri-rauri, Din codri rascolite, starnite din pustiuri; Ca undele de fluviu urmeze-ale lor scuturi, intunece-se-n zare pierdutele-nceputuri, Un rau de scanteiare luceasca lanci si sabii, Iar marea se-nspaimante de negrele-mi corabii. Astfel razboi porni-voi. Voi arunca incalte O jumatate-a lumii asupra celeilalte. Priveasca-m-atunci preoti: un monstru ce se-nchina, Cand oardele-i barbare duc moarte si ruina. Ruga-ma-voi cu mana uscata tinand strana, Deasupra mea cu-ntinse aripi va sta Satana; Cu tronul meu voi pune alaturea sicriul , Cand gloatele-mi in lume ar tot mari pustiul, Sa simt ca nu se poate un Dumnezeu sa-mi ierte Cetatile in flacari si tarile deserte Astfel doar as preface durerea-mi fara nume, Dezbinul meu din suflet intr-un dezbin de lume. Si tot ce-ncanta ochii cu mii de frumuseti, Tot ce pamantul are si marea mai de pret, Gramezi sa steie toate la mine in comori. Alaturea cu ele sa trec nepasatori, Simtindu-ma in mine stapan al lumii-ntregi, Un zeu in omenire, un soare intre regi Si raze sa reverse din frunte-a mea coroana Sa-ngenunchez nainte-ti asa ca la icoana Si descriindu-ti toata puterea fara seama Sa-ti zic: Ia-le pe toate, dar si pe mine ia-ma! Nu ma iubi! Ca robul sa fiu pe langa tine, De-i trece,-n jos pleca-voi a ochilor lumine, Dezmostenit de toate, la viata abdicand, Sa nu-mi ramana-n minte decat un singur gand: C-am apucat un sceptru, cu dansul lumea-ntreaga, Pastrandu-mi pentru mine durerea ca-mi esti draga, inamorati de tine, ramana ochii-mi tristi Si vecinie urmareasca cum, marmura, te misti, in veci dup-a ta umbra eu bratele sa-ntind, De-al genei tale tremur nadejdea sa mi-o prind, Sa-mi razim a mea frunte de zidurile goale, Atinse de-umbra dulce a frumusetii tale. (1882) |
|||
Pune poezia Renuntare pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |