| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Primavara de Virgil Gheorghiu E primavara iarasi si pasarile cinta Ascunse printre frunza ciresilor albiti, Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Rugaciunea unui dac
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viața datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna, Caci unul erau toate și totul era una; Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scanteii, El zeilor da suflet și lumii fericire, El este-al omenimei isvor de mantuire Sus inimile voastre! Cantare aduceți-i, El este moartea morții și invierea vieții! Și el imi dete ochii sa vad lumina zilei, Și inima-mi implut-au cu farmecele milei, In vuietul de vanturi auzit-am a lui mers Și-n glas purtat de cantec simții duiosu-i viers, Și tot pe lang-acestea cerșesc inc-un adaos Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma rada, Puteri sa puie-n brațul ce-ar sta sa ma ucida, Ș-acela dintre oameni devina cel intai Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pan' ce-oi simți ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dușman mi se naște, C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaște, Ca chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Cand ura cea mai cruda mi s-a parea amor Poate-oi uita durerea-mi și voi putea sa mor. Strain și far' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru in ulița l-arunce, Ș-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa amuțe canii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fața, Indura-te, stapane, și da-i pe veci viața! Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ți mulțumesc Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec, Spre ura și blestemuri aș vrea sa te induplec, Sa simt ca de suflarea-ți suflarea mea se curma Și-n stingerea eterna dispar fara de urma! |
|||
Pune poezia Rugaciunea unui dac pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |