S-a stins viata falnicei Venetii, N-auzi cantari, nu vezi lumini de baluri; Pe scari de marmura, prin vechi portaluri, Patrunde luna, inalbind paretii.
Okeanos se plange pe canaturi El numa-n veci e-n floarea tineretii. Miresei dulci i-ar da suflarea vietii, Izbeste-n ziduri vechi, sunand din valuri.
Ca-n tintirim tacere e-n cetate. Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adanc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin in clipe cadentate:
" Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile ".
|