Daca vreodata in lunga-ai cale, Te-i simai, frate, nenorocit, Pieptul in chinuri, inima-n jale,
Viata-ti de lacremi o trista vale Ochiu-ai in plangeri de dor rapit; Cand -iara soarte, fara de nume, Te-i vedea singur despreauit, Un singur suflet nu-i avea-n lume, Luptand cu-a vieaii valuri in spume,
Un suflet care te-ar fi iubit; Cand fug amicii de langa tine, Cand plangi de Soarte-ai trist, parasit: Gandeate-atunceasitu la mine, Nici eu in lume n-o duc mai bine,
sieu sunt, frate, nenorocit.
|