| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Stramosii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| STRAMOSII Constiinta romaneasca a voit sa dea celui mai mare poet al ei o obarsie fabuloasa. Dar pentru ca misticismul genealogic a devenit din ce in ce mai prudent, nimeni nu se gandeste ca, asemeni lui Virgiliu, care descindea pe August din miticul Aeneas, sa traga pe Eminescu din sangele balaurului din poveste, dintr-un zmeu sau macar din Buddha. De asemeni, lipsind orice vesti scrise din recea noapte scitica, ramane oricum hotarat, ca poetul nostru nu poate cobori din Brig-Belu sau nebunul Boerebist, precum nici din Zamolxe, nici din Baba Dochia. Sangele sau subtire cere insa o origine aleasa, straveche si indepartata, fiind indoiala ca un caminar moldovean si o fata de stolnic ar fi putut da fiinta intristatului contemplator al Luceafarului. intaia banuiala, dar, este ca stramosul sau ar fi fost turc. Emin Efendi, negutator turc, pripasit prin tara, s-ar fi asezat dupa unii la Vatra-Dornei, dupa altii la Suceava si mai apoi la Botosani, s-ar fi botezat crestineste schimbandu-si numele in Eminovici si, insurat cu o romanca, ar fi pus temelia ilustrei familii (152). Ciudatenia numelui a sprijinit aceasta geneza; prietenii ziceau poetului in gluma "turcule" (99), si el insusi, in epoca ratacirii, lasandu-se in voia unei amare fantezii, se declara urmas al lui Utungi Emin Aga (68). Chipul sau senin-meditativ ducea gandul spre Orient. Cand pentru intaia oara Slavici il vazu la Viena, pe salile Universitatii, il crezu un albanez sau unpersan (210). Dar daca Asia isi disputa onoarea de a fi dat obarsie poetului lui Buddha Sakya-Muni, Septentrionul revendica si el cinstea de a fi salasluit pe stramosii celui care a cantat diamantul ascuns in Marea Nordului. Dupa unii, deci, Eminescu este, prin origine, suedez. El ar fi fost nepot de fiu al unui ofiter de cavalerie invalid din oastea lui Carol al XII-lea, stabilit dupa batalia de la Poltava la Suceava, pe langa familia baronului Mustata (58,152,159). Dupa mama, Eminescu pare insa, indiscutabil, rus. Caci mosul acesteia era un muscal, de nu cumva cazac, anume Alexa Potlov, fugit din Rusia pentru pricini politice si asezat pe malul Siretului, in apropiere de satul Sarafinesti, unde, in straie taranesti si sub numele de Dontu, se indeletnicea cu prisaca. Mama poetului, Raluca, tinea pe sotul ei de rutean, si aceasta devine credibil cand aflam ca urmasii, in viata inca, ai lui Eminescu, vorbesc ruteneste (159). Adversarii contemporani il socoteau bulgar (150). Unul din ei scria (244): "Acei cari cunosc de aproape pe dl Eminovici - cititi Eminescu, va rog - vor recunoaste acest portret. Adeseori privirile trecatoru-lui sunt atrase de un individ cu un ciudat cap in patru muchi, astfel cum bucurestenii vor fi vazut uneori la lucratorii bulgari (cu ocazia canalizarii Dambovitei este dat fiecaruia sa constate acest fapt) baiatul are oarecare imaginatie, si intr-o buna dimineata, parasind fructuoasa meserie a pastramagiilor (o industrie foarte raspandita in Botosani, dar din pacate e toata in mainile bulgarilor), si-a pus in minte sa ajunga om mare" Daca stirea data de un francez ca Eminescu ar fi de origine sarba (Dacoromania, II, p. 871) e o simpla extravaganta, mai noua si mai magulitoare este ipoteza unei descendente polone. O familie Eminowicz din Polonia, care numara doi poeti (Ludwig Eminowicz si Roman Eminowicz, m. oct, 1920), si-a alcatuit nu demult arborele genealogic. Ea a descoperit ca se trage din Murad Eminowicz, negustor armean si cetatean al Liovului, dupa cum glasuieste un manuscris din 1646, aflat in Biblioteca Ossolinski. Acesta era cel mai bogat din colonia celor 82 de familii armene din Liov, iar casa sa strajuia mandra intre acelea ale familiilor Gluszkiewicz si Domozyski din ulita armeana. Tradare a sangelui! in anul 1874, Eminescu trecea prin Cracovia, resedinta a ilustrei sale rude dr. Vichentie Eminowicz, consilier comunal, si pasea si in Lemberg. Daca instinctul sau atavic ar fi fost mai viu, poetul s-ar fi dus pe ulita armeana si ar fi contemplat indelung, intre casele Gluszkiewicz si Domozyski, mandra casa a strabunului sau Murad Eminowicz. El insa umbla sa scoata fotografie a bisericii Moviles-tilor si de pe portretul unui urmas din Tara Romaneasca, ajuns mare cancelar al Poloniei (192). Si cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost, O sa-si bata altii capul s-o patrunza cum afost? Iata, noi ni-l batem! Noi aflam, mai tarziu, pe urmasii bogatului armean innobilati. O linie principala Eminowicz-Dolenga staruie in Polonia, o alta laterala Eminowicz-Emberg apare in Podolia. Un oarecare membru al familiei ar fi emigrat acolo si s-ar fi legat prin casatorie cu casa Emberg din Silezia, caci un Petru Eminowicz din Podolia se legitima la 1802, in fata comisiei nobililor, ca descinzand din sus-numita casa sileziana. Ramura aceasta isi intinde crengile pana prin Bucovina si Basarabia, in fata Mohila-ului unde urmasi ai ei ar fi avut, zice-se, averi. Din ea se trage, fara indoiala, Mihai Eminescu, ridicand la trei numarul poetilor dati omenirii de nobila sleahta polaca (146). Cei care sprijina aceasta inrudire au bagat de seama, cu multa perspicacitate, ca cei mai multi din Eminowiczenii bucovineni si basarabeni se cheama tot Mihai. Ergo! (131) Cineva insa, bizuindu-se pe aceasta spita, a ramas uimit de un alt adevar. Daca numita familie polona se izvodeste din armeanul Murad Eminowicz, atunci si Mihai Eminescu este armean (222). Si iata-ne intorsi pe langa Marea Caspica in enigmatica Asie. Acela care in numele unei stravechi romanimi se inspuma de indignare impotriva traianomaniei unor elemente, pe care, exagerand, le declara straine: Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, napastuit de legenda si de stiinta biografica, este intins de zece natii deodata, spre a fi pe rand turc, albanez, persan, suedez, rus, bulgar, sarb, rutean, polon, armean. In vreme ce biografii cauta stramosi de-ai poetului intre Marea Baltica si Marea Caspica, intr-un sat din Bucovina, jud. Suceava, zis Calinestii lui Cuparencu, traiau pana deunazi si mai traiesc inca rude taranesti ale lui Mihai Eminescu. Satul, romanesc, era prin secolul al XVIII-lea jumatate al familiei Cuparencu, jumatate al boierului Carstea. Satul exista cu mult inainte de ocupatia austriaca (1775) si fiindca Petrea Eminovici, intaiul cu acest nume pe care il gasim prin scripte si amintiri, mergand indarat in vreme, se nascuse cu probabilitate intre 1732 si 1736, e lucru hotarat ca Eminoviceni au trait si inainte de 1736, fie in satul Calinesti, fie pe mosia boierului Carstea de la Costana. Inraurirea galitiana nu incepuse a se arata cu putere, deoarece vorbeau inca limba lor moldoveneasca. Feciorul lui Petrea se chema Vasile Iminovici, s-a nascut prin 1780 si a murit la 20 februarie 1844. Era taran si el, ca si parintele sau. Stia putina carte si, avand darul cantarii, boierul il oranduise dascal. Tot boierul i-a dat patru falci de pamant, catre sfarsitul veacului. Devenita sloboda, familia capata stare si trecere in sat. Razasia este prin ea insasi o noblete, si tatal poetului trecea, fara saritura, in boieria marunta (78,79). Vasile are patru fete si trei feciori. Cel mai mare, Gheorghe (n. 10. II. 1812), tatal lui Mihai Eminescu, paraseste casa parinteasca. Al doilea, Ioan (n. 14. III. 1816 - m. 21. II. 1877), ramane la glie, se insoara cu Maria Mareci, ruteanca sau romanca ruteniza-ta, are copii si traieste taraneste. La curtea lui Gheorghe Eminovici din Ipotesti veni odata un frate al boierului, imbracat ca la tara. Copiii il auzira vorbind romaneste, dar si ruteneste, voind sa tainuiasca vreun lucru. Mezinul, Stefan (n. 24. I, 1819), se duce de acasa, fara urme. Ar fi plecat in Moldova, s-ar fi calugarit si ar fi murit de holera pe undeva (63). Ioan a avut o fata, data dupa un Ioan Florea, cu care face un baiat, Vasile Petrea, nu demult smintit, ratacitor pe ulitele satului. Un fecior al sau, Gheorghe, are la randu-i o fata, Xenia, casatorita cu Nicolai al lui Vasile, a carui mama, Chita (Evdochia) Hutan, vorbeste numai limba ruteana. Dupa alta ipoteza, probabil tot prin ancheta, Vasile Petrea ar infatisa doi copii, Vasile si Petrea, Vasile avand intr-adevar un fecior Gheorghe, insa Chita Hutan ar fi din linia Mariei Iminovici, o fata a lui Vasile Iminovici si sora cu Gheorghe, tatal poetului. Fata Mariei, Evdochia, s-ar fi casatorit cu Vasile Hutan. Arborele ramane inca in ceata, dar radacina e gasita. Cum se face ca aceasta familie, cu infatisare si nume romanesti, vorbeste de la o vreme ruteneste, se lamureste de catre cei care au cercetat satul astfel: Maria Mareci, nevasta lui Ioan, de fel din Serbauti (n. 1819 -m. 22 dec. 1897), era ruteanca. Fiind mai in varsta decat barbatul si mai cu tarie in casa asupra copiilor, ca indeobste in familiile taranesti de peste munti, ea face pe toti ai casei sa vorbeasca ruteneste si chiar pe barbatul ei, Ioan, care manuieste rau aceasta limba si nu e slobod la vorba decat pe moldovenie, ca fratii si parintii sai (78, 79). Eminescu insusi, fara sa cunoasca de aproape familia, nici din vedere, nici din documente, nu se indoia ca se trage din razesi moldoveni, rutenizati abia in vremea din urma, fiindca tata-sau fusese dat la carte romaneasca in Suceava (63). A crede acum ca intre urmasii taranului Petrea Eminovici si aceia ai lui Murad Eminowicz poate fi vreo legatura afara de aceea intamplatoare a potrivirii sunetelor, ca Michael von Eminowicz, Kriminal-Akzessist in 1819 la tribunalul din Vijnita, este pe de o parte polon, pentru ca adauga din orgoliu de sleahta un von inaintea numelui, iar pe de alta ruda cu dascalul de tara Vasile, opincar din mosi-stramosi, ce nici viseaza la mandra spita leseasca si la curtile boieresti din Lemberg, Silezia si Podolia; ca aflarea numelui Mihai la pretinsele rude nobile e un semn de rudenie, cand nici cei din Calinestii lui Cuparencu, nici cei de la Ipotesti nu stiu de asta si-si numesc copiii Petre, Ioan, Vasile, Gheorghe, Stefan, Niculae, Serban, Matei si numai o data Mihai - este totuna cu a se pierde in legenda, cu a socoti pe Eminescu nascut din zmeu si din Baba Dochia (80). Judecand in lumina insasi a documentelor putem spune ca nici un scriitor roman nu-si poate afirma mai cu putere ca Eminescu insusirea de poet ce apartine poporului roman si nu-si poate numara ca el stramosii moldoveni pe degete, vreme de doua veacuri. incat, indreptatit sa ia biciul impotriva celor care, straini ei insisi de origine, il invinovateau a fi strain, el putea fi iertat sa raspunda adversarului cu aceste cuvinte de foc (143): " eu nu ma supar deloc de modul cum se reflecta persoana mea in ochii d-tale, caci de la asa oglinda nici nu ma pot astepta la alt reflex. Dar acest reflex nu schimba deloc realitatea; el nu ma opreste de-a fi dintr-o familie nu numai romana, ci si nobila neam de neamul ei - sa nu va fie cu suparare - incat va asigur ca intre stramosii din tara de sus a Moldovei, de cari nu mi-e rusine sa vorbesc, s-or fi afland poate tarani liberi, dar pazitori de temnita macar nici unul." |
|||
Pune poezia Stramosii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |