Sus in curtea cea domneasca, La domnia din Barlad, Sade tanar domnul Vlad Sub caciula-i taraneasca Pe-a lui umeri plete cad.
Astfel sade trist si rece La ospatul luminat Din domnescul lui palat, Cu priviri crunte si rece, Cu-ochiul negru infundat.
Fata palida si trista, Manta-i neagra pe-umeri tari, Fata spana, ochii mari Astfel trece in revista Pe boierii lui cei mari.
Ici batrani ca iarna alba, Munti cu fruntea de arginti, Soptesc dulce si cuminti Colo tineretea dalba Cu ras mult si fara minti.
Femei palide, frumoase, Fete blande, ochi de foc, Ce in gene li se joc Si-a lor raze luminoase Printre cale-si cata loc.
Sala-i mare, stralucita, Masa-i alba, oaspeti multi, Vorbe dulci sa tot asculti, Chiar lumina-i indragita De ochi lucii, de ochi multi.
|