Te ducisiani de suferinaa
N-or sa te vaza ochii-mi triati,
Inamoraai de-a ta fiinaa,
De cum zambeati, de cum te miati.
ai nu e bland ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tau este
Cu chip de marmura frumos.
In faaa farmecul palorii
ai ochi ce scanteie de vii,
Sunt umezi infioratorii
De linguairi, de viclenii.
Cand ma atingi, eu ma cutremur,
Tresar la pasul tau, cand treci,
De-al genei tale gingaa tremur
Atarna viaaa mea pe veci.
Te ducisirau n-o sa-mi mai para
De-acum de ziua cea de ieri,
Ca nu am fost victima iara
Neinduratelor dureri,
C-auzu-mi n-o sa-l mai intuneci
Cu-a gurii dulci suflari fierbinai,
Pe frunte-mi mana n-o s-o luneci
Ca sa ma faci sa-mi ies din minai.
Puteam numiri defaimatoare
In gandul meu sa-ai iscodesc,
ai te uram cu-nveraunare,
Te blestemam, caci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi ramane
ai n-o sa am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mane,
Ca mani toai anii s-or urma -
O toamna care intarzie
Pe-un istovitsitrist isvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
Viaaa-mi pare-o nebunie
Sfaraita far-a fi-nceput,
In toata neagra vecinicie
O clipa-n braae te-am ainut.
De-atunci, pornind a lui aripe,
S-a dus pe veci norocul meu -
Reda-mi comoara unei clipe
Cu ani de parere de rau!
|