Tinzandu-ti mana o priveai cuminte,
Miscai zambind a tale rosii buze,
Soptind incet, ca-n vis, la dulci cuvinte.
Urechea mea pandea sa le auza
— Abia-ntelese, pline de-nteles —
Cum ascultau poetii vechi de muza.
Si-n ochii tai citeam atat eres,
Atata dulce-a patimii durere,
Ca-n al meu suflet toat-o am cules.
A vorbei tale lamura de miere,
Al gandurilor visatorul haos,
Al tau suras precum s-a ta tacere
Si chipul tau in voluptos repaos
Patruns-au toate limpede-n cantare-mi,
Cand al tau suflet mie l-ai adaos.
Stapana esti pe gandu-mi si suflare-mi,
Si-acesta cant, ce gata-acum vedemu-l,
Tu poti sa-l tii si numai tu sa-l sfaremi.
De-ngadui tu ca eu sa-nchin poemul,
Precum viata mea ti-am inchinat-o,
Dispretui hula orisicarui èmul:
Primeste-l dar c-un zambet — adorato!
|