Un farmec trist si nenteles Puterea mea o leaga,
Si cu nimic nu m-am ales Din viata mea intreaga.
E un luceafar rasarit Din negura uitarii,
Dand orizon nemarginit Singuratatii marii.
ingalbenit ramane-n veci Si-i e aproape stinsul,
Cand ale apei valuri reci Calatoresc cu dansul.
Cu-atatea tainici rugaminti, Cu-atatea calde soapte,
Cu-atatea lacrime fierbinti, Varsate zi si noapte,
I te-ai rugat: dorul nespus Din suflet sa-ti alunge,
Dar el se-nalta tot mai sus Ca sa nu-l poti ajunge.
Va ramanea necunoscut
Si va luci departe Caci lumineaza din trecut
Iubirii celei moarte
Si se aprinde pe-orizon
Pustiu de mari si stepe
Si a lui farmec monoton
M-a-nvins far-a-l pricepe.
(1882)
|