| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe cer de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ursitorile
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
|
|
|||
| Codru-i alb si frunza-i neagra. A lui mii de ramurele De zapada ii sunt grele, Vantul trece doar prin ele, Vantul rece si vro tarca Scuturand le mai descarca Alba-i noaptea cea cu luna, De-n departe codrul suna, Lupi-n palcuri se aduna. Sufla vantul, sufla-intr-una, Camp si cer mi le-mpreuna. Te-apuc-o jale nebuna, Jale lunga si intinsa, Ca si tara toata ninsa, Codri tremur ca o varga Cat ii zarea ta de larga, Lupii peste culmi alearga, Strabatand ninsorile, Palcuri zboara ciorile, De mai zici cu zicatoarea: Alba-i lumea, neagra-i cioara. in temei de codri desi Nu e partie sa iesi, Nu-i carare, nici razor, Nici urma de vanator. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lasat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, Peste ape, peste toate, in padurea nepatrunsa, O cascioara e ascunsa, Nu-i aproape sat, nici drum, Singurica, nu stii cum, Doar din horn ii iese fum Cine-n casa o sa-mi sada, De nu-i pasa de zapada, Care cade s-o sa cada Tot gramada pe gramada, De-ntrece gardu-n ograda, Pan- la stresina-o s-ajunga De s-alege iarna lunga? Vaduvioara tinerica Sade-acolo singurica; Cate zile sunt lasate Nu mai merge pe la sate, Cata-i vremea unei ierne, Cat zapada se asterne, Ea tot deapana si tese Fire albe, panze-alese. Parul ei cel negru, moale Desfacut cadea la vale, Ochii tineri si caprii Stralucesc asa de vii, Iar de rade are haz, Cu gropite in obraz Si la unghiul dulcii guri, Si la alte-ncheieturi, Si la degete, la coate, La-ncheieturile toate; Ochii ard intunecosi, Fata alba, buze rosi, Iar cand merge leganata, Tremur sanii ei deodata, Tremura frumseta-i toata. Nu-i subtire, ci-mplinita, Cum e buna de iubita, Nici prea mica, nici prea mare, Plinuta la-ncingatoare, Plinuta la sani, la fata, incat ai ce strange-n brate. Tot ce-ar zice i se cade, Tot ce-ar face bine-i sade, Si la vorba de s-o-ntinde, Vorba dulce bine-o prinde, Si de tace iarasi place, Ca are pe vino-ncoace; Oachesa si sprancenata Si la imblet alintata Ar trebui sarutata. Pe cand arde focu-n vatra, Lupii urla, canii latra, Iar ea toarce din fuior, Leganand cu un picior Albia c-un copilas, Adormit si dragalas, Alb ca felia de cas. Si ea zice-ncetisor: Nani, nani, puisor, Dormi, draguta, dormi in pace Ca la vara eu ti-oi face Asternutul la pamant. Vantul ca va aromi. Iara tu vei adormi, Vor patrunde stelele Toate ramurelele, Iara luna va strabate A noastra singuratate, Iar cand vantul va sufla, Teiul se va legana, Florile si-a scutura, Iarasi te va destepta Sub plutirea norilor, in caderea florilor, Pe-a izvoarelor sunare, Pe de-a pururi calatoare, La glas de privighitoare. Cum ingana si viseaza, Genele-i se-ngreuiaza; Adormind astfel cum sade, Fusul din mana ii cade; Doar prin somn misca piciorul, Ca sa-si legene ficiorul. Focu-n vatra se potoale, E-o caldur-asa de moale Si sub candela smerita Ea adoarme zugravita; Iar camasa sta sa-i cada De pe umeri de zapada, De pe muntii sanului, Albi ca floarea crinului, Asa dulci si plini si dragi, Pe-a lor culmi avand doi fragi Si rotunzi si dragi si dulci, Fruntea pe ei sa ti-o culci. Adormise-asa frumos Cu-a ei mani lasate-n jos, Sub o candela smerita Pare ca e zugravita. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visa un mandru vis: Un parete-a stat sa cada, Nu mai e defel zapada, Codrul tremura-nfrunzind, Izvoarele-ntinerind Si ea vede mandru tei Ce umbreste casa ei, Ca-nflorea batut de vant Cu crengile la pamant; O cantare suna lina, Iar in zare luna plina, Iar baiatu-n somn, el, rade. Teiul mandru se deschide, Ies trei zane ca pe poarta, Cate-o stea in frunte poarta: Ele-s ursitorile Rumene ca zorile, Si usoare calca, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor valuri sunt podoabe. Si prin panze stravezie, A lor glezne argintie Nu s-ating nici de pamant, Ci se leagana de vant, Caci usor de mani se prind, Trag un dant si mi-l intind, Leaganul incunjurand Si din gura cuvantand, Cuvantand cuvinte rare Ca niste margaritare. Una zise: Drag baiat, Vei fi mare imparat, Caci asa iti este scris, Cum ti-o spun acum in vis. Alta zise: Vei fi tare Fara vro asamanare, Cum nu-i alt viteaz sub soare. Iar a treia-i zise: Draga, Ai sa aibi o minte-ntreaga, Caci istet vei fi cu duhul Ca si luna si vazduhul. Iara muma cum viseaza, Mainile-si impreuneaza Si se roaga catre zane: Luminatelor stapane, Nicaieri nu-i copilas Asa bland si dragalas, Nici in lume, nici in tara, Ca-i frumos din cale-afara, Drag imi e ca o minune, N-am cuvinte a o spune, Geaba caut si gandesc, Nu stiu sa le potrivesc. Nu-i dati daruri trecatoare Cum dati altora sub soare, Daruiti-i lui ceva Ce in lume nimenea N-a avut, nici n-o avea. Atunci dantul se opreste, Zana-a treia trist priveste, Catre muma zise-asa: Stii tu ce-ai cerut ori ba? Nici o stii, nici o vei sti, Dara eu voi implini Ce-ai cerut in ceasul sfant, Sfant in cer si pe pamant. Pe copil se pleaca zana, Peste el si-ntinde mana: Numai tu vei mai avea Ce nu are nimenea, Ca acum ti-e dat de soarte Viata fara moarte, Si ti-e data tinerete Fara batranete. O cantare suna lina, Arde-n zare luna plina, Peste varfuri trec scantei, Intra zanele in tei. Muma doarme, pruncul rade, Copacul se reinchide. |
|||
Pune poezia Ursitorile pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |