| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cand N-AM ce scrie de Alexandru Vlahuta Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Vasilie - finul lui dumnezeu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Eminescu
|
|||
| (fragment) | |||
|
|
|||
| Poveste, poveste, cuvant de poveste in ast' sara la noi soseste, pe un pai de sacara, sa te tin de vorba si ast' sara. Era un om - asa era el de cu putere ca, sa iertati de cuvantul cel prost, cati copii se nastea el ii boteza, cati flacai se-nsura el ii cununa. S-avea o fata s-un baiet. Fata asa era de frumoasa de la soare (te puteai uita, dar la dansa ba). Toti imparatii din lume au cerut-o, dar nici vrea ea sa se duca, nici tata-sau nu vrea s-o dea. Pe aceea vreme imbla Sf. Petrea si D-zeu pe pamant. Fiindca facuse minuni, in urma imbla si necuratul - cruce de aur in casa. Ajungand la omu cela, zice: - Omule, de ce nu vrei sa mariti fata? o-ntrebat Sf. Petrea. - Nu vrea fata sa mearga si nu gasesc om potrivit dupa dansa. - Zi, omule, ca eu ti-oi gasi unu. Necuratul a auzit asta. S-asa au facut un vant, s-au purces fata grea. Acu rind satul, au inceput a pierde cinstea ce-o avea omul acela, s-intai in sat. A-nceput sa se mire omul din ce pricina au pierdut el cinstea. Baietul lui i-o us: iaca, tata, din ce pricina. Si omul s-o sfatuit cu mama fetei, s-o prapadeasca din pricina asta. Au tocmit un om s-au pus pe fata-n caruta, s-au zis s-o duca intr-o pustietate si sa-i scoata ochii amandoi, sa-i aduca tatane-sau. Omul a luat-o. Dupa fata se tinea s-un catelus. Ea s-a rugat la om sa-i scoata ochii catelului, s-o lase pe dansa teafara. Ea si-a facut o gropita si bea apa si se hranea, pana ce si peatra manca, asa sa traiesc eu! Asa au dat D-zeu si Sf. Petrea, ca ea era saraca nevinovata s-au facut un baiet. D-zeu si (Sf. Petrea) au venit s-o vada in pustietatea ei si ea l-a rugat sa-i boteze copilul si i-au zis Vasilie - finul lui Dumnezeu. Asa cat crestea altu-ntr-un an, el crestea intr-o zi; si D-zeu a rasadit un copac si i-a spus mamei: cand a pute cuprinde copacul sa-l scoata din pamant cu radacini, cu crengi cu tot, atunci sa-i dea drumul sa se duca sa se rasplateasca de dracul. Si copacul cela in trei ani asa s-a facut de gros, cat nu-l puteai cuprinde c-o franghie cat de aici la Dorohoi. Baietul cand s-o facut mare o-ntrebat: - Mama, unde-i tata? Ea i-a spus lui ca nu stie cine-i. Zice: - Eu ma duc, mama, sa-l caut. - Te-i duce, dragul mamei, da daca-i pute scoate copacul de aici din pamant. Cum a pus mana l-a scos, cum as scoate eu o radacina de morcov. I-a facut ma-sa vo cateva malaie si i-o dat o traista si s-o pornit. Iaca c-a ajuns intr-un sat, da el nu vazuse oameni pana atunci. Si i-a venit lui somn si s-o culcat jos lang-o fantana, s-asa i s-o aratat in vis Maica Precista si i-o zis: - Baiete, degeaba imbli sa gasesti pe tata-tau, imbla mai bine si-ti cata norocul. El se trezeste si se uita spre fantana si vede o fata asa ca de vro 11 ani si plangea. - Fata, de ce plangi tu? - Cum n-oi plange daca m-o pus tata aci, sa ma manance balaurul! (Cum de-i balaurul cela?) - Toate fetele din sat le mananca si numai eu am mai ramas, - ea era a boierului care tinea satul cela. A spus ca daca n-o mananca si pe dansa, le opreste ploile si starpeste apele, sa moara oamenii de foame. - Da, zice, mult ai sa sezi, fata, aicia pana ce sa vina balaurul sa te manance? - Pana mane dimineata. - Nu stii, este vo satra aici in sat? Fata l-o indreptat si s-o dus acolo s-o pus sa-i faca un palos, s-asa a venit el acolo (dupa ce i-au facut palosul) d.c. i-au f. pal.*. Si s-au culcat si a zis fata sa se culce langa dansul. S-asa au adormit el de greu incat n-au auzit cand a venit balaurul. Fata s-a trezit si strasnic a-nceput a racni si el nu se trezea, ii furase somnu balaurul. Fata l-a apucat de cap s-a ramas c-un smoc de par in mana, s-asa de tare l-au durut pe dansu, c-au sarit drept in picioare s-o-nceput sa se lupte cu balaurul. Asa s-au luptat ei trei zile si trei nopti incat au facut parau de sange in loc de apa si l-o dovedit. S-o facut tot mari capiti de carne, cum se fac toamna capitele de fan si i-o taiat limba si ochii i-au scos si i-o pus la dansul in chimeriu, s-au lasat pe fata si s-o dus. S-a dus sa vada pe ma-sa ca tare-i era draga. Pe drum s-o intalnit cu mama balaurilor. - Buna cale, voinice, zice baba. - Multamesc, matusa. - Tare te-as intreba, voinicule, de ceva. Nu mi-ai vazut baietul meu cu 12 capete? Strasnic de puternic. - Da, zice, d-ta cati feciori ai? - Numai doi! - Ba eu stiu de feciorul d-tale, l-au omorat un voinic de la curtea boierului cela din sat. Ea i-a multamit si s-au pornit. Mai mergand se-ntalneste c-un smau. - Buna calea, voinicule, de mult te caut si nu te gasesc. Stiu c-ai omorat pe frate-meu, de aceea hai la lupta. Si s-au luat la lupta. Acesta era cu 24 de capete - strasnic era - si s-a luptat 6 zile si 6 nopti si nu-l putea dovedi. - Ma rog, lasa-ma, zise smaul si toate avutiile mele ti le dau d-tale. - Haide-ntai si mi le-i arata si mi le-i da in mana, s-apoi ti-oi da drumul. Asa smaul l-a luat si l-a dus la casele lui. Asa de multa avere avea el si pietre scumpe avea cat lumina casa, cat de-n-tuneric sa fi fost. Vasilie finul lui Dumnezeu s-au temut sa-i dea drumul. Au facut un mare poloboc de fer s-au lasat numai o bortita ca sa se rasufle, s-o incuiat usa s-o luat cheia la dansul si celelalte case toate le-au lasat deschise. S-au pornit cu graba la ma-sa. - Mama, hai de-acum la mine si-i trai. Da nu i-o spus cum au castigat el averea ceea. S-au dus-o acolo la casele smaului s-o rugat-o: - Mama, in toate casele sa imbli, numai in odaia asta ce-i inchisa sa nu imbli. Ea vo doua saptamani au putut rabda. Pe urma asa a gandit ea in mintea ei. "De ce sa nu ma lase baietul meu sa intru in casa asta?" Si noaptea cand dormea, i-au furat cheia. S-au dus la vanat ca era o frumoasa padure acolo si-n toate zilele el se ducea. Ea a descuiat usa s-a intrat in casa si smaul vazand ca-i in casa, i-a zis: - Femeie, da-mi o cofa de apa, ca ti-oi da averea cea mai mare (Trei cofe. Se imfla, plesneste vasul.) Se-nvoieste femeia sa traiasca cu smaul si sa nu-i omoare feciorul. Se face bolnava. Miere de (ursi). Padure si casa frumoasa. Cand facuse D-zeu pe lume doi fratini: Sf. Soare si Sf. Luna. Nu mai era lume pe pamant, numai ei doi erau. El au vrut sa se insoare si sa ieie pe sora-sa si s-o dus la D-zeu sa ceara voie s-o ieie. D-zeu n-o vrut. Si el a venit s-a zis: - Hai, sora, sa ne cununam ca eu nu mai ascult pe D-zeu. Sf. Luna au zis: - Ma duc eu sa-mi cer voie. Si s-a dus la D-zeu si i-au zis: - Doamne, de ce nu vrei sa ma ieie frate-meu? - Nu vreau, ca tu ai sa tii noaptea, si frate-tau are sa tie ziua. S-asa au luat-o D-zeu si s-o dus si i-au deschis toate portile iadului si ale raiului si i-au spus: - Daca-i lua pe frate-tau, ai sa sezi in iad, dar daca nu l-ii lua ai sa sezi in rai. Vine ea si-i spune Sfantului Soare. Sf. Soare i-au zis ca mai bine sa sada-n iad si s-o ieie, decat in rai si sa n-o ieie. S-au pornit sa se cunune. Cand au inceput popa a citi, icoanele au inceput a lacrama, s-au facut intunerec afara s-au venit un nour gros s-o luat pe Sf. Soare si l-o pus la rasarit si pe Sf. Luna la apus. Si-au dat ei asa o putere D-zeu, cand a porunci, sa creasca padurile si ape sa se faca pe lumea asta si i-a dat numele Ileana Cosinzeana. intr-un fel pe lumea asta si-ntralt fel pe lumea cealalta. In padurea ceea sedea Ileana Cosinzeana. El a batut la poarta, caci innoptase tare. Ea l-a primit in casa si l-au intrebat: - Ce vrei, baiete? - Iaca, mama s-a-mbolnavit si mi-a zis sa-i aduc miere de ursi. - Na-ti un cal de la mine, zise Ileana Cosinzeana si te du incetisor pe dansul. Cand ii ajunge drept la amiaza, cand frate-meu da fierbinteala mai mare, atunci ursii or sa adoarma. El a ascultat-o s-o luat miere s-o venit la ma-sa. - Iaca, mama, ti-am adus. Ea mananca. - M-am facut sanatoasa. Branza de cerboaica. I s-a aratat in vis Maica Precista. Se duse iar la Ileana Cosinzeana. -l, flacaule, la cerbi n-ai sa te poti duce pan' ce nu-i sta la mine macar vo cinci sase saptamani, pan' ce-oi gata marea de facut, ca sa nu poata trece cerboaica sa te prinda. Ileana Cosinzeana era nazdravana. Ea stia ce ganduri are el. S-a muncit ea, nu era ploi, n-a putut-o face in sase saptamani. Smaul gandea ca el s-a prapadit. A facut curti mai mandre acu si traia cu ma-sa. Ileana Cosinzeana daca n-au putut gata marea i-au zis asa: - Na-ti branza de asta care am eu si-i da, ca ea nu-i bolnava. I-a spus ca ea se preface ca sa-l omoare si sa traiasca cu smaul. - Dar ma duc sa-i prapadesc pe amandoi. Venii?d el acasa, cum i-a spus Ileana Cosinzeana, a gasit-o. - Vezi, mama, cum ai vrut sa ma prapadesti, a zis el. Si s-o luat de a doua oara la lupta cu smaul. Masurandu-se, l-a omorat. Nu s-a indurat s-o omoare si pe ma-sa, ci au pus-o in polobocul in care fusese inchis smaul. S-a dus la Ileana Cosinzeana si i-o spus ce-au facut cu ma-sa. Ileana i-au zis: De-acu acolo s-o lasi si niciodata sa nu te-ntorci la dansa c-are sa te prapadeasca. - Eu acolo nu m-oiu duce, da de aici nu ma duc. Ca asa ii picase de draga Ileana Cosinzeana, de-o prapadea din ochi. Ileana a zis: - Nu se poate sa ma iei pe mine, dar du-te si ia pe fata ceea ce ai scapat-o de balaur. Asa avea o vorba de n-o putea stramuta nimeni; a ascultat-o si s-a pornit acolo. Cand au ajuns, fata tocmai atunci se cununa |
|||
Pune poezia Vasilie - finul lui dumnezeu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |