Pe culmita dealului, Dealului Ardealului, Primbla-mi-se, mari, primbla D-ali cine mi se primbla? D-ali Vita Catanuta Cu-a lui dalba de mandruta, Cu doi bani in buzunari, Cu doisprece lautari Si cu patru calusei incarcati cu galbinei, Cu mandra pe langa ei. Vita din grai ca-mi graia:
- De cand, mandro, te-am luat Niciun cantec n-ai cantat
Si-acuma-i anu-ncheiat.
Ia sa-mi canti un canticel
Macar cat de mititel,
Sa-mi ascult un ceas la el.
Frunza verde Soralea, Mandra din grai imi graia:
- Bucuros ca ti-as canta Dar mi-i portul femeiesc Si mi-i glasul voinicesc. Cand oi prinde a canta,
Muntii s-or cutremura, Fagii mari s-or legana, Pietrele s-or despica, Apele s-or turbura, Fantana din Pesterea
Potera m-a auzi, inainte ne-a iesi,
Ca-i o matca de voinici Peste patruzeci si cinci, Si o matca haiduceasca, Peste patruzeci si sase Si pre mine m-or lua Si pre tine te-or taia, Ce hazna Vita-i avea?
- Nu te teme, mandra mea, Pana-i fi pe mana mea,
C-oi fi eu de te-oi tinea.
Canta, mandra, cantecul
Ca mi-i drag ca sufletul.
Mandra-ncepe a canta, Muntii se cutremura,
Fagii mari se legana,
Pietrele se despica,
Apele se turbura,
Fantana din Pesterea. Si potera-i auzea,
inainte le iesea
Si din grai asa graia:
- Alei, Vita Catanuta, Ce-ai cotat pe aice
De ne-ncurci tu florile, N-au hodina ostile, Ia da-ti tu Vita vama! Vita din grai si graia:
- Ce fel de vama ti-as da? - Sa-ti dai, Vita, pusca ta.
-Pusculita nu mi-oi da Pana capul sus mi-a sta,
Ca mi-a dat-o tatal meu Sa pazesc de capul meu. - Ia da-ti tu, Vita, vama!
- Ce fel de vama ti-as da?
- Sa-ti dai, Vita, pistolul!
- Io pistolul nu l-oi da Pana capul sus mi-a sta
Ca-l am de l-un cumnatei Sa-mi apar trupul cu el.
- Ia da-ti tu, Vita, vama!
- Ce fel de vama ti-as da?
- Sa-ti dai, Vita sabia! Io sabia nu oi da
Ca mi-o dat-o frate-meu Sa-mi pazesc eu capul meu.
- Ia da-ti tu, Vita, vama!
- Ce fel de vama ti-as da? - Sa-mi dai, Vita, pe murgu!
- Eu pe murgu nu l-oi da, Ca mi l-o dat socru-meu
Sa-mi poarte trupsorul meu.
- Ia da-ti tu,Vita, vama, Fie-mi curva maica-ta!
- Ce fel de vama ti-as da?
- Sa-ti dai, Vita, pe mandra!
- Eu pe mandra nu oi da, Avradina Satana,
Hudis, basama leuca.
- D-alei Vita Catanuta, Gata-te sa ne luptam, In sabii sa ne taiem, Zi de vara pan-in sara,
Caci e zi de primavara Si e lupta mai usoara. Si de lupta s-apuca, Cu foc mare se lupta, In sabii ca se taia,
Vita din gura graia:
- Mandra, mandrulita mea, Descinge-ti putintel brau Si-mi tine murgul de frau, Ca-mi pune capul Codrean
Al meu si al tau dusman.
Frunza verde Soralea, Mandra din gura graia: - Ba eu nu ti l-oi tine, Dintre voi care-a razbi De barbat eu l-oi primi. Vita rau se mania, intr-un picior se-ntorcea Palosul iute scotea Si capete reteza, Tot polog ca mi-i facea De galbeni ii culegea Si-n desag ca mi-i baga Si pe murgu-i arunca Si din grai asa graia: - Pleaca, curva,-naintea mea, O vei vrea, o nu vei vrea, De nu, dracul sa te ia C-asta vara mi-am cosit, Cate clai ca mi-am clait, La toate varf le-am facut, Numai una mi-am lasat Cu capul tau varf sa-i fac. Frunza verde S or alea, Mandra din gura graia: - Iarta, Vita, gresala!
Poale lungi si minte scurta, Femeie nepriceputa. - Eu gresala ti-oi ierta Capul tau cand l-oi taia. Si palosul mi-l scotea, Capul mandrei mi-l taia, Tot muscaturi ii facea Si pe drum c-o risipea, Numai tatele-i lua Si-n buzunari le baga Si pe murgu-ncaleca, La soacra-sa se ducea:
- Buna ziua, soacra mea! Dupa masa se punea
Si-un cop de vin imi cerea. Soacra-sa din grai graia:
- Vita, Vita, dragul meu, Cum ti-ar sta tie de bine,
De-ar fi si mandra cu tine! Vita din grai si graia:
- Da-ne, soacra, carne grasa De la mandra cea frumoasa, Fierbe desara cu varza. Soacra-sa nu pricepea
Carnea cu varza fierbea Si dinainte-i aducea. El din grai asa graia:
- Manca si tu soacra-mea Carne de la fie-ta,
Avradina Satana Udis basama leuca!
Curva-ai fost si d-ta, Curva-a fost si fata ta! Si palosul mi-l tragea,
Capul soacra-sa taia Si averea i-o lua Si-n desagi ca mi-o baga Si pe murgu-o arunca Si din grai asa graia:
- Haidati, feciori, dupa mine Sa va-nvat a trai bine. Sa va duc pe la stramtori, Sa va iau la galbiori, Ca-s mai usori la purtare
Si-s mai spornici la schimbare.
|