Inima mea, desigur si a ta
Ca la atatea milioane
Sau miliarde,
In pieptul de miner
Neincetat imi bate.
A bate, a pulsa
Cu multe batai pe minut,
Te mira? Ce-i anormal
In aceste verbe?
E ceva de neconceput?
Dimpotriva, e ceva atat
De obisnuit incat
Nu stiu ce-ai gasit
In asta neobisnuit?
Dar eu acolo, in abatajul,
Din mina am o a doua inima,
Care alaturi de mine
In ritm mai sustinut
Se cheama la in trecere
Pe sine
Si cauta sa realizeze
Tot mai mult.
Dar cine mi-a daruit-o?
Atat de apriga.
De infocata,
Puternica
Si neastamparata?
Vreo vrajitoare? Ursitoare,
Sau poate hurii
Mi-au adus-o
De la Mama Padurii?
Nu, nimic si nimeni
Din lunga pledoarie
Ce mi-ai insirat
Doua inimi nu mi-a dat.
Da, acesta este verbul,
Asculta-l!
A munci, e ceva.
1963 |