Sotiei mele ANA LEONTE.
Alergam prin spatii nesfarsite,
Nomad. Cu gandul cam nehotarat,
Aleile din cale-mi, de ierburi napadite,
Ma-nfiorau si totusi te-am gasit.
Ardeau in mine doruri ne-mplinite,
Rug imens era tot trupul meu,
Trimiteam in univers apeluri infinite,
Inghetasem asteptandu-le mereu.
Nu stiu ce reactii s-au produs!
Orbita mi-am gasit mereu pierduta,
Ivindu-te tu stea necunoscuta,
Cert este ca te-am descoperit si esti,
Increzatoare in mine. NU GRESESTI.
4 Aprilie1967 |