acrostih
Lut am fost, lut sunt si voi ramane.
Eroziunea vietii lungi tot ma rapune
O zi, o treapta inspre maine.
Nu stiu cat voi trai pe lume.
Temeri, mi-s gandurile toate.
Evazive totusi fara rezonanta.
Ma mir ca nu se pierd in noapte.
In infinit fara distanta.
Huma sunt, dar, voi deveni tarana,
Alte vieti din mine vor apare,
Indiscrete plante prin radacina
Libere vieti vor reveni in soare.
Octombrie 1966 |