Chiar de va trebui sa plang
Nu cred ca voi putea s-o fac
Ma va stapani un tainic gand
Si cred, va trebui sa tac.
Mormantul rece, nicidecum
Nu ma va face sa ma sperii
As vrea sa merg pe acelasi drum,
Prin Infern cu Dante Alighieri.
Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
Taram incert de false plasmuiri
In care ma voi pierde, am zis,
Sa-mi fac tot felul de inchipuiri.
Cand va trebui sa cobor in cripta
Tu, sa-mi stai aproape langa sicriu
Sa nu te lasi de durere infranta
Caci vreau optimista sa te stiu.
Sa fii atenta la a fetei mima,
Vei observa ca zambetul infloreste
Iar cand vor cadea bulgarii de tarana
Sufletu-mi in juru-ti traieste.
Pe mormant drept epitaf,
Vreau versuri amestecate, volume
Invechite, roase de vreme si praf
Sa simt mereu ca sunt pe lume.
24 Mai 1965 Baia de Aries |