Sarpe preasfint, inteleptule
Tu care la zidul padurii, dupa ploaia de vara
mi te-ai aratat in chip de balaur-copil pogorit dintru ceruri,
cu pletele albe ca spumele mari si-ai spus: "Pregateste"
Si sfint si alb se scuturau salcimii
pe urmele tale de prupura
Tu care in chip de dragon cu trei miliarde de capate
mi-ai vorbit cu o mie de limbi despre Dinsa
si despre graiul uitat,
protector celest al Misterelor, al semintiei pontice,
iata acum inaintea culcusului tau am venit dezbracat
si din tot ce-i in lumea aceasta am luat numai
tracica lyra.
Sunt pregatit.
Iata ce-mi spuse (Locul
predestinarii voi toti il cunoasteti. Ca melcul urechii
e vagauna aceea, in intermundiu, si unii
socot ca e insasi Urechea. Fiecare
e slobod sa creada ceva in aceasta privinta.
Ceilalti cu usile.
"Tie
si oricarui altuia. Pentru cel
care singe nu abaut, inimi nu a mincat
si nici bob. Acela e fratele meu.
Saturn isi intoarce albastra sa fata
spre tine. De Pluton
te-ndeparteaza, orasele subpamintene
da-le uitarii. Iata ce-ti spun
Homunculus doarme in oul hermetic, fara fiinta. Oul acesta, pojghita caruia presarata de stele, e cerul, il oua paserea Phoenix; totul e-ntr-insul, afara
e singura paserea. Fiece ou este unic in sine, de nestrabatut, de necintarit, de nemasurat. Pedeapsa si gratia, viata si moartea, durerea adinca
si izbavirea, inceputul, sfirsitul si tot intelesul viermuie intr-insul - vis fara goluri al nefiintei. El este totul. Homunculus doarme in veci nenascut, si cu toate acestea,
ireversibil ceva se intimpla, o cale
e strabatuta, cea fara de intoarcere. Tu te bucuri
si plingi presimtind-o aproape
de capat. Vei trai, vei muri,
de o mie de ori si o data. In oui hermetic tu dormi nenascut. Un ghem de matase albastra e oul acesta, sfera de aur si de azur, nemarginita si totusi
firul matasii are-o masura ce e hotarita. Tu asculti ca prin vis Ursa Mare o contempli, ciclul ei il socoti, gratie multa primesti, nasterea ta e la capat.'"
Lunga vreme in tacere am stat. Constelatii multiple savirseau cai simbolice si de neinteles. Am mai intrebat: "Cine sunt?"
"'Esti oricare altul, mi-a spus, imbracat in otel, in uraniu, in blanuri de fiare inima ta
plinge cu dor dupa Dinsa, aceea pe care nu o cunosti. Firul de praf
peste care tronezi a fost leaganul Ei. Nu te stii si nu-ti poti aduce aminte de tine, mereu nenascut. Pasarea Phoenix cloceste eonul rotund. in curind ai sa fii."
Constelatia Lyrei si Ursa
iluminau cu putere deasupra
vagauni intortocheate in intermundiu
in vagauna ca o ureche
am mingiiat asiatele strune, imnul stravechi
l-am intonat si la urma
am auzit glasul Ei.
"Mai dulce ca mierea
este limba aceasta, Sarpe preasfint", am vorbit,
"niciodata nu voi uita-o pre Dinsa"
Am mai intrebat: "Tu esti Pytagora?"
Nu mi-a raspuns.
"Tu esti Ilie?"
Nu mi-a raspuns.
"Tu existi?"
Tacere.
|