Mihai Ursachi
Nastere: 17 februarie 1941, Strunga, judetul Iasi
Deces: 10 martie 2004
S-a nascut in Strunga, judetul Iasi, la 17 februarie 1941. Face studiile liceale la Botosani, pe care le incheie in 1957. isi ia licenta in filologie romana la facultatea omonima din cadrul Universitatii iesene in 1961, dupa care urmeaza, in cadrul aceleiasi universitati, studii de germanistica, pe care le incheie in 1970 cu examen de stat, sustinand o teza despre Cristian Morgenstern.
Un timp va fi profesor de germana la Liceul " Vasile Alecsandri din Iasi, dupa care urmeaza cariera universitara la facultatea absolvita. Dupa 1981 activitatea sa, multipla, se desfasoara atat peste hotare, in contact direct cu mari personalitati culturale ale exilului romanesc, cat si in tara (dupa 1990). A debutat in 1968 cu versuri in revista "Cronica, iar editorial in 1970.
Este laureat al Marelui Premiu pentru Poezie "Mihai Eminescu, ce se decerneaza anual, dupa 1990, in biserica Uspenia din Botosani.
Impresia ca ne aflam in fata unei opere poetice rotunde, inchise (binefacatoare ar fi contrazicerea din partea autorului) cheama dupa sine dorinta unor judecati definitive. Criticul literar Eugen Simion ii surprindea in poezia de inceput libertatea fanteziei, reveria intelectuala, tehnica poematica dominata de o ironie binevoitoare. Poetul si criticul Stefan Aug. Doinas, intr-o sinteza remarcabila asupra poeziei lui Mihai Ursachi, evidentia confesiunea truculenta, preluarea elementelor de cultura, evadarea din real intr-un fabulos al imaginarului, gesticulatia lirica rituala, initiatica, savuroasa si rafinata prin lexicul pretios, usoara detasare marcata de o ironie savanta. De asemenea, criticul literar Laurentiu Ulici, intr-o profunda sondare a peisajului liric pe care singuraticul locuitor al "mahalalei celeste Ticau ni-l ofera, isi sintetiza concluziile astfel: "univers romantic - prezenta afectat romantica, univers imaginar ca revocare a realului () - prezenta egal distantata de real si imaginar, univers imaginar ordonat spatial si temporal - prezenta exterioara, obiectivata, ironica. Pe masura ce universul imaginar se contureaza autonom si castiga in completitudine, prezenta eului liric se face tot mai putin simtita in interiorul sau, pentru a-l parasi finalmente in favoarea unei perspective relativizante dintr-un punct exterior care este Verbul si care era privilegiul de a fi chiar materia de constructie a oricarui univers poetic.
Am adauga faptul ca destinul, ingrat cu poezia lui Ursachi in privinta contactului cu lirica noilor generatii poetice, impiedica pentru moment impresia, ce merita a fi verificata, ca poetul nostru este un precursor. Ironicul ca masca si ca atitudine, presupusa distantare care inseamna de fapt o viziune din interior a realului transferata obiectiv in poezie, elementele incipiente de textualizare ca si stilul de un prozaic subtil abordat adeseori ar putea fi puncte de plecare in sensul amintit. Poetul e modern si precursor nu numai in acest sens, ci si in fervoarea "neo-romantica (termenul lui Laurentiu Ulici) a asezarii Verbului, a Logosului, ca entitate primordiala, univers si nascator de univers; sub ironia fina, "intelectuala, se mascheaza insatiabilitatea romantica. Iar un spatiu al acesteia este acaparat -indeosebi in creatiile ultime ale poetului - de un tainic fior mistic. Impresia nu contrazice imaginea de ansamblu a liricii lui Ursachi, ci o completeaza in devenirea ei.
Volume de versuri:
Inel cu enigma, Iasi, Editura Junimea, 1970;
Missa solemnis, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Poezii, editie selectiva, Iasi, Editura Junimea, 1972;
Poemul de purpura si alte poeme, Cluj, Editura Dacia, 1974;
Diotima, volum selectiv, Iasi, Editura Junimea, 1975;
Marea infatisare, Iasi, Editura Junimea, 1977 (laureat cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie);
Arca, Iasi, Editura Junimea, 1979;
Some Poems of Magister Ursachi, translated by his Priends, editie bilingva americano-romana, Iasi, Editura Junimea, 1980;
Inel cu enigma, editie selectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Flanela a aparut in volumul Inel cu enigma, Iasi, Editura Junimea, 1970.
Din reveriile domnului R. (I) a aparut in volumul Missa soemnis, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971.
Missa solemnis a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971.
Suflet de seara a aparut in volumul Diotima, Iasi, Editura Junimea, 1975.
Eli, Eli a aparut in volumul Some Poems of Magister Ursachi, translated by bis Friends, editie bilingva americano-romana, Iasi, Editura Junimea, 1980.
REFERINTE
"Mihai Ursachi scrie o poezie de reverie intelectuala, meditind, mai intii in jurul citorva notiuni. Melancolia, Cuvantul, Forma, Muntele Vinei, Mosneagul Silentio, Hazardul, Infernul, Singuratatea, sint cuvinte-cheie in jurul carora graviteaza un lirism de nuanta livresca, nelipsit de o nota de ironie. Ironia ingaduie poetului sa vorbeasca in chip oracular despre orice ii vine-n minte, sa citeze formule ilustre si sa inventeze altele dind impresia ca se amuza.
EUGEN SIMION
"El intretine cu pamintul, cu traditia, cu Moldova «eterna» a lui Eminescu si Sadoveanu raporturi extrem de familiare, un dialog vibrant si intim, pe care, dintr-o fireasca decenta, il trece intr-un registru protocolar, el insusi marturisind un simt deosebit pentru valorile unei civilizatii stravechi, ritualice. in acest registru, minuit cu finete si dexteritate, aproape totul devine exprimabil, gindirea se face vers, cu o «politete» a formularii care-i atesta inca o data nobila obirsie si, in acelasi timp, purifica si singularizeaza cuvintul.
LUCIAN RAICU
"Mihai Ursachi este un fantezist prelungind cu mijloace moderne traditii moldovene notorii. Egotist care se priveste cu o curiozitate fara menajamente, el vorbeste pozitiv despre sentimente inefabile sau foloseste in acelasi scop tehnica devierii gravitatii prin subsidiarul starii respective ; rizibilul inofensiv e dramatizat ironic, melancolia delectanta. () Pedanteria, pretiozitatea, formularea paradoxala si cea prozaica sint manevrate cu mare efect, de obicei prin folosirea lor in situatii contrare celor care le fac peni-bile 'artistic.
MARIAN POPA
"Rostirea oraculara, solemna si ceremonioasa, de tipul odei holderliniene (preluata si de Stefan Aug. Doinas), tot felul de experiente quasi-mistice in gesticulatie romantica, sau hermetic-alchimica, mimarea unor «misteruri» cu iz medieval sunt tot atatea masti prin care Ursachi isi disimuleaza melancolia moldoveneasca si sentimentalitatea unui visator incorigibil. in planul limbajului acest mixaj se exprima prin incongruenta termenilor, cele mai neaose regionalisme conlocuind cu expresii latinesti, cu formule simili-samanice, cu neologisme de ultima ora sau cu sintagme ce amintesc italienismul ilar al lui Heliade-Radulescu."
(loan Moldovan - Mihai Ursachi, in Dictionarul scriitorilor romani, R-Z, Editura Albatros, Bucuresti, 2002) (G. D.)
Citeste si:
|
|
