Iti mai aduci aminte de casa noastra,
Singuratica, nuci si castani ancestrali ascunzindu-i
Zidirea imaculata
Iar catre scarile albe
Erau doua siruri posomorite de brazi.
Zidire inalta si zvelta, un templu de spuma,
Sau minastire
Semne ciudate impodobeau frontonul ionic
Pe care ar fi putut exista o inscriptie
Neconceputa
Pe sub ferestrele-nalte cu gratii
in umbra crestea margarintul - floarea cu lacrimi
A celor de dinauntru
O, casa noastra de visuri.
Pe dinauntru n-o cunosteam.
Pe dinafara n-o pricepeam
Casa aceea asezata in jocul
De nicaieri, sub nuci si castani.
Casa aceea cereasca, desavirsita, inexistenta
in ceata adinca, durere si spaima,
Si cita iubire, si cita iubire
iti mai aduci aminte ?
|