| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cules de vie de Agatha Bacovia Te-au vaduvit de rod culegatorii, Cad grei ciorchinii dulci sub prese, Si singele tau curge purpuriu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Din reveriile domnului R. (I)
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihai Ursachi
|
|||
|
|
|||
| Cand singuraticul domn R. a ajuns din intamplare in chiar apropierea domnisoarei sensibile N., el i-a spus: "ma bucur ca existati, domnisoara". La tacerea mirata si indignata a ei, a raspuns: "ati fi putut, ma gandesc, sa nu existati". Dar imediat, incercand sa repare greseala, a spus, si dealtfel aceasta-i era si convingerea ferma (pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoiala) "va felicit pentru faptul ca existati, domnisoara." intelegand (prea tarziu) ca intrecuse masura si devenise cam cordial, se corecta cum urmeaza: "vreau sa spun, propriu-zis, ca de fapt ma felicit pe mine pentru faptul ca existati". Abia acum domnul R. savarsise o gafa enorma. Cat ai clipi intelese ca ultima-i fraza era de un echivoc scandalos, cu subsoluri hibride si intentiuni refulate, ba chiar de o vanitate absurda (ca si cum domnisoara i-ar datora cat de cat existenta), ca din aceasta reiese un fel autarhic si solipsist de a fi, in sfarsit, se facuse ridicul. Schimbandu-si cu totul dictiunea, domnul R. deveni analitic: "adica, vroiam sa constat ca sunteti o persoana sensibila". Formula aceasta avea evident un cusur: cuvantul "persoana" strecura nu stiu ce aluziv, ca si cum domnul R. fiind o persoana, domnisoara la fel, prin aceasta o comunitate ar exista intre ei, un soi de fratie, de apartenenta la aceeasi familie. "Mai bine zis, am constatat cu placere obiectul sensibil". Si dupa o pauza, in care rosi: "Vreau sa zic o idee sensibila, sau, oricum, posibilitatea unei atare idei, sau banuiala (in fond destul de obscura) despre putinta, in general, a ideii ca in principiu se poate admite ca daca existenta e genul suprem si inexistenta exista, atunci inexistenta e existenta, deci nu exista si, in consecinta" Aici domnisoara sensibila N., din pricina ciudatei purtari a ciudatului domn, deveni, in usoara-ncetare a serii, asa disparenta, incat domnul R. a conchis: "Doamne, iarasi vorbesc singur pe strada, probabil ca iarasi am uitat sa iau picaturile". |
|||
Pune poezia Din reveriile domnului R. (I) pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |