"Priveste corabia sufletului tau cum pe apa
de sus si de jos migreaza straina de tine. Si ingenunche subt candela lunii si tinguie har
ca sa te poti hotari in enigmele harului"
Iar salcii - fecioare de ceara cu degete moi -, si ma duceam undeva pe un drum intre ape. Cind, dintr-o data, surprinzator de aproape, a rasarit un lunatic convoi.
Erau niste care imens incarcate cu fin ori cu stuh, se tot mareau leganate, iar boii pareau niste bouri.
- Nu cumva oare m-am ratacit in vazduh prin schimbatoarele forme de nouri ?
(Tot una e luna in tau si in hau).
- Voi sunteti, dupa straie, tarani din Bucovina, aduceti fin de la padure.
Dar oamenii aceia in alb taceau mereu pe linga vitele lor stiutoare si sure. "O, Doamne, har din harul tau, ca sa ma pot decide-ntre Banes si Molina".
De undeva, o mireasma prelunga de roua
- Si pentru cine carati voi aceste nutreturi, si unde va duceti lunatic sirag ?
Se auzi ca un glas, desi pareau doua :
- Noi suntem carausii cerului si ducem liliac, venim de prin ceturi
|