Mihail Celarianu
Nastere: 30 iulie 1893, Bucuresti
Deces: 5 decembrie 1985, Bucurest
S-a nascut la 30 iulie 1893 in Bucuresti. isi face studiile liceale in Capitala, incepe sa scrie poezie inca de la 12 ani, iar de la 16 ani devine o prezenta frecventa a celebrei cafenele literare bucurestene.
La 18 ani, dupa terminarea liceului, se inscrie la Conservator, dar nu va reusi sa-si incheie studiile, asa cum nu va avea nici sansa care i se ofera la un moment dat de a-si continua studiile in Italia.
In 1913 debutase in volum cu poeme si proza, care vor fi neglijate apoi de autor. Va reusi sa plece la Paris, unde, la Sorbona, va audia prelegeri de istorie si critica literara, incercand in acelasi timp sa se initieze in domeniul artelor plastice, intors in tara, participa la primul razboi, dar dupa putin timp se imbolnaveste grav.
Dupa razboi, din anul 1923, lucreaza ca functionar la Ministerul Artelor si Cultelor, apoi la Oficiul de Studii al Ministerului Muncii si Sanatatii. intre 1944 si 1949 va fi secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrati. Se imbolnaveste grav fiind obligat sa renunte si la activitatea literara. Moare, pe nedrept uitat, in Bucuresti, la 5 decembrie 1985.
Inca din timpul primului razboi mondial este o prezenta activa in viata literara. Colaboreaza la multe din publicatiile vremii, este puternic atasat de revista si de cenaclul de la "Sburatorul. Este un prozator remarcabil si un bun traducator, in special din literatura franceza. in 1928 primeste Premiul pentru Poezie al Societatii Scriitorilor Romani pentru volumul Drumul, iar in 1966 i se atribuie Premiul de Poezie "Mihai Eminescu al Academiei, pentru volumulInima omeneasca.
Poetul creeaza la inceput in maniera conceptual-religioasa; apoi se manifesta si ca un liric al iubirii si un poet al florilor, dar nu in maniera descriptiva a lui D. Anghel; dupa cum arata criticul literar Perpessicius, la Mihail Celarianu "detaliul din natura pus sub observatie e incadrat intr-un tablou de mai vaste proportii, ce traieste si se zbate ca o foaie de copac sau, si mai propriu, ca o fila de calendar, incerta, din viata poetului.
Opera
. Poeme si proza, Bucuresti, 1913;
. Drumul, Bucuresti, 1928;
. Polca pe furate, Bucuresti, 1934; editie ingrijita si prefata de Octavian Lohon, Craiova, 1983;
. Femeia sangelui meu, Bucuresti, 1936; editie ingrijita si prefata de Octavian Lohon, Craiova, 1991;
. Zana izvorului sanatatii (in colaborare cu Jean Bart si Dr. Ygrec), Bucuresti, 1936;
. Flori fara pace, Bucuresti, 1938;
. Ispravile lui Stan cel cuminte, Bucuresti, 1939;
. Diamant verde, Bucuresti, 1940; editie ingrijita si prefata de V. Fanache, Bucuresti, 1973;
. Noaptea de fericire, Bucuresti, 1944;
. Inima omeneasca, prefata de Perpessicius, Bucuresti, 1966.
Garoafele a aparut in volumul Flori fara pace, Bucuresti, F. P. L. A., 1938. Elegia de slava deschide volumul retrospectiv Inima omeneasca, prefatat de Perpessicius, Bucuresti, E. P. L., 1966.
Citeste si:
|
|
