De unde vei porni va fi mister
Vor spune unii ca-ntr-o noapte-ntunecata
Te-ai coborat, invaluit in alb din cer;
Ca din pamant Te-ai inaltat, vesti-vor altii,
Cu ochii-nspaimantati, strabatatori;
Vor crede cei ce nu vor cerceta,
Iar altii vor ramane-n necrezare
Si nu vor pune crengi de sarbatoare
La poarta sufletului lor, cand vor afla.
Tu vei porni intai de undeva.
Sovaitor ca un strain si umilit.
Cu trupul tot acoperit,
Cu fulgerul din ochi-invaluit.
Sa nu trezesti multimea-n calea Ta;
Ci vei pasi ca un sarman indurerat,
Prin praful si prin bulgarii din drum,
Cu mersul greu al oamenilor de acum.
Te vei uita la holde, ca si ei,
Te vei opri la hanuri ca si ei,
Dar nu vei scoate grai din gura Ta;
Vei sta pe la raspantii cu fantani,
Si-n taina doar - cand nimeni n-o vedea -
Vei mangaia pe crestete copiii
Cu palidele-Ti maini
Tu nu vei porunci - Drumet tacut -Dar Ora va suna asa adanc, Ca vor porni femeile cu pruncii Si toti sarmanii, ca un rau, pe urma Ta Si, cand vei fi la poarta de Cetate, Nebune vijelii de pumni vor bate Si poarta va cadea
Si-Ti vor iesi-nainte Carturarii, Cu ochii-ascunsi in ganduri dormitand, Vor intreba de legea Ta au care-i? Ci Tu vei sta deoparte, surazand.
Dar va raspunde Ora - adevarat -Si din pamant si din neant infricosat.
De-atata mers Te vei lasa pe-o piatra rece, Te vei ascunde-n gloata-nversunata, Dar urletul va despica pamantul: Tata! Si Te va scoate in fruntea lor strafulgerata. Tu nu vei smulge-o frunza de pe drum, Dar tot se va re-ntoarce-n colb si-n scrum.
Nu vei sopti un murmur de cuvant, Dar Ora va suna-n asezamant, Cumplit - si din neant si din pamant
|