Toata noaptea au trecut pe drum, Oameni invaliti in negre haine, N-a dormit vazduhul nici-un ceas, Au intrat prin gurile de uliti, Au iesit in capete de strazi,
S-au ivit in haosuri de piete;
Sau la neagra linie a marii:
Toata noaptea, toata noaptea, oamenii-au umblat.
Sub mantalele tacerii, ganditori.
Gandul lor purtat de pasi - colindator -
A vazut ca spatiul e rece
Si ca pasii suna grabnic dupa ei,
Si copac langa copac cum ii petrece,
impietriti in sube umede si grei.
Rasariti in margini de cetate,
Au taiat campiile de fum,
Poticnindu-si somnurile-n gropi,
Ori au stat si-au deschis ochii - langa plopi -
Si-au vazut ca pe pamant e numai drum.
Ori in verzile maidane-au adormit Si-au vazut ca drumul vietii e un vis, Ori au stat la porti inchise si-au oftat Dupa ceasul diminetii-ntarziat Ori intrara-n casa alba, luminata, Si-au vazut ca-aici sfarseste lumea toata.
Pana cand, pe cerul strazilor desarte, De tacerea pietelor pustii, Peste basmul din maidanele-adormite Si la margini de cetate, fumurii, Peste porti cu drugii serii zavorite Si pe case cu ceardacuri cenusii S-a deschis fereastra zilei, luminata Cu flori vesele si rosii de muscata.
|