Pe sub schelele lumii treceam cu aureolele frinte pe umeri ca-n insemnarea primului Adam.
Macarale suiau Luna pe cer
- se construia nu stiu ce -mi-aduc aminte ca ieri.
S-a facut ca un semn -nici un dulgher, din senin copacii se construira din lemn.
Fara prea multe izvoare, nu stiu de ce, uite-asa, apele se nasteau din racoare.
Pasarile se nascura
- am uitat sa va spun -din vazduh si din zgura.
Stelele stateau suparate, le pedepsise nu stiu cine cu lumina si singuratate.
Cum se nascura nu se stie, probabil la un chef intr-o seara, asa, la un moment de betie.
Pamintul statea linistit
- avea vreo trei continente -era mi se pare obosit.
Totul parea cuminte,
serpii se nascusera
cu vreo cinci ore-nainte.
Pentru ca era singur, Pamintul, sa nu se plictiseasca, se vede, se nascu si Cuvintul.
Cit despre mine - vai mie! am ramas mut ca o stana de-atita scamatorie.
|