E o ora trista, pustie, duhul se fringe negru sub porti -toate-orizonturile sint ca pe schitele
de batalie si ploaia cade galbena ca oasele soldatilor morti.
Orasele stau ca niste brate in vint,
undeva se aud impuscaturi izolate,
ciorile care-au trecut peste oras le-am gasit in albumul bunicii
si peste cimp e ceva tirziu ca o moarte.
in salon e-o lumina simpla, cuminte -
oamenii tirasc pe strada umbre nenaturale,
amurgul s-a lipit de garduri grotesc,
as vrea sa cred ca m-am intilnit cu mortii din povestile orientale.
Turnuri se privesc in ape solemn si peste imensele catedrale din toate strazile, lucind,
toamna-si trece uniformele banale.
|