| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Inovatiune de Ion Luca Caragiale Primim dela un vechiu moftangiu roman, un barbat de spirit, cand il are, si nu prost, pentruca stie cand nu-l are, scrisoarea de mai jos, careia ne grabim a-i da loc cu bucurie in coloanele noastre. Este o ploaie binefacatoare peste spanacul din brazdele noastre, care incepuse a se cam prea ofili, precum s\'a observat la statiunile meteorologice dela chioscurile de pe bulevard. Iata: Citeste Politica completa | |||||
| |||||
Perspectiva
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihail Crama
|
|||
|
|
|||
| Pe un drum - desigur drumul care duce spre moarte, m-am intilnit cu Soarele - era imens si frumos -mi-aduc aminte, domnilor, in ziua a saptea era undeva linga glasul singelui, jos. Mirat cum treceam prin solstitii si singur, mai singur cu inima mea dinspre Polul Nord, perpendicular pe pamint, cazuse penultima stea. Umbra mea crestea uriasa, oblica peste tot Oceanul Atlantic -pina spre marile Sudului se rasfringea ca umbra palmierului antic. Ca Lucifer implinit cum cresteam pe toata diagonala Pamintului sub mine continentele tremurau de frig si dinspre Sud stirneam poalele vintului. Marile fierbeau cautind sa evadeze din apasarea atractiei planetare - si de asta, din douazeci si patru in douazeci si patru de ore se zbuciumau prin fluxuri si refluxuri lunare. Totul era frumos privit de-acolo, de sus, bolta, dupa cum stii, nu mai avea decit o singura stea -dinspre Oceanul Atlantic pina-nspre marile Chinei umbra mea imensa trecea. Am incercat sa iau in palme Pamintul sa-l ridic ca pe-o jucarie-n neant - n-am facut-o, mi-a fost mila de bietii oameni si-apoi ar fi fost ceva stupid si pedant. M-am multumit asadar sa privesc: s-au scurs intre timp milioane de ani, generatii, era un fel de civilizatie ciudata, cu linii oblice si care fusese primita cu destule ovatii. Oamenii aveau pretentii interplanetare si isi ascuteau armele pentru un razboi greu, se profetea cucerirea Lunei si-a planetei Marte si antidot pentru vesnicie il tineau intr-o sticluta pe Dumnezeu. Deodata un vint dinspre marile Sudului peste trei continente strabatu transversal; umbra mea crestea uriasa - copacii se culcau la pamint - incepuse celebrul cataclism universal. Oamenii fugeau zapaciti - civilizatii cadeau in ocean -doar citeva secunde apoi deodata o liniste grea; ca un final rasari Soarele gol, si peste toate umbra mea imensa ardea. |
|||
Pune poezia Perspectiva pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |