Din buchetul viu de roze trei petale parfumate, Albe ca o-nchipuire, au cazut usor pe masa, Au cazut ca doua pleoape albe si catifelate, Obosite de-asteptare pe-a visarilor terasa.
Au cazut ca niste brate albe, fine, decoltate, Ce-ntr-o seara de uitare s-au lasat de doruri prinse, $i in ploaia grea de ginduri au ramas infiorate, Inspre tarrrai cine stie caror ispitiri intinse.
Au cazut cum cade-o foaie alba dintr-o carte veche. Ce pastreaza-n scoarte roase o poveste de iubire ; A citit-o-n alte vremuri, strinsi alaturi, o pereche, Si cu-o lacrima a-nchis-o, cu-n suspin sau cu-o privire.
Au cazut ca niste clape albe si evocatoare
De-amintiri ce dorm in suflet ca-ntr-o cripta grea de zid.
Ce bat, una cite una, ritmul clipei trecatoare,
Si cind cad, in noi, porti grele, porti de marmura deschid.
Au cazut ca niste fluturi albi cu aripile-ntinse, Din gradinile inflorite, unde anii ne-au ramas. Ce vint rece, fara mila, sau ce degete le-atinse, Cind petalele usoare scuturatu-s-au din vas ?
Zborul clipelor trecute ca un tremur lung de pleoape Desteptara amintirea cald-a gesturilor tale, Si deodata, fara veste, te-am simtit de mine-aproape, Trecind degetele-ti albe printre albele petale.
Au cazut usor ca fulgii albi ce tremura in zare, Alungati de-o mina-ascunsa, ce-i arunca si-i resfira, Reci, pareau ca strabatuse golul tarilor polare, .Si se-oprira drept in suflet, unde razele murira.
Au cazut ca niste fluturi albi cu aripile-ntinse, Din gradinile inflorite, unde anii ne-au ramas. Ce vint rece, fara mila, sau ce degete le-atinse, Cind petalele usoare, scuturatu-s-au din vas ?
|