Poetul zilei
Dragoş Protopopescu
(1892 - 1948)

3 Poezii
1 Sonete
1 Romante

Poezia de azi

Primavara
de Virgil Gheorghiu
E primavara iarasi si pasarile cinta
Ascunse printre frunza ciresilor albiti,
Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata

Calatorul

Vezi toate poeziile poetului
Lui I. M. Rascu



Opritu-s-a o clipa din drumu-i calatorul.
Tot isi spunea in sine : "Ajung acum, acum !
Il tot ducea-nainte primejdia, sau dorul,
Il tot opreau din urma atitia ani de drum.

Opritu-s-a o clipa, din drumu-i, calatorul,
Opritu-s-a cu visu-i pe-o margine de lac.
In jurul lui viata isi petrecea fiorul,
In juru-i : flori de nufar si rosii flori de mac,

In juru-i : cer albastru si liniste de apa,
Si-odihna ca o sora cu drag il astepta,
Si malul se largise mai mult ca sa-l incapa,
Si s-a oprit drumetul sa afle ce cata,
O clipa, doar o clipa - si-n urma iarasi dorul,
Pe-acelasi drum de soare din nou era sa-l duca,
Dar iata ca deodata i-aluneca piciorul

Un colt de cer, un zgomot grabit ca o naluca,

O unda, apoi alta si altele mereu
Si liniste adinca, si-un suflet mai putin
Deasupra sageteaza un soare ca un zeu,
Iar jos se-ntinde drumul pentru acei ce vin.

Opritu-s-a o clipa din drumu-i calatorul il ispitise locul sa soarb-un pic de apa, il ispitise viata ce-si petrecea fiorul
Si malul se largise mai mult ca sa-l incapa,
Si-acum, deasupra, cerul albastru ca o floare,
Jos, lacul plin de taina acelui care moare.

O clipa, doar o clipa - si ce mai ramasese
Din toate-acele doruri, credinte si cuvinte,
Ce zac adinc in suflet ? - si ce mai ramasese
Din anii de-altadata cu-aducerile-aminte ?

El singur isi spusese : "Ma odihnesc o clipa.
Sint ani de cind pe drumul acesta necurmat,
Pe care-un dor se stinge si altul se-nfiripa, imi singereaza pasul si-alerg neincetat." El singur isi spusese : "Ma odihnesc o clipa".
Caci drumul mai departe e mai ispititor :
A apelor soptire, a florilor risipa,
A pomilor verdeata si-al paserilor zbor, indeamna mai departe pe orice calator.

Purta cu el in suflet comori nepretuite ?
Purta dorinte-aprinse, sau ginduri obosite ?
Purta dureri nespuse, sau gind triumfator ?
Cum ai putea stii oare, cind drumul mai departe

Alearga, ca si visul, tot mai ispititor ?
Si cind in urma-i lacul de dinsul te desparte,
Cind pasii trec si singur ramii in urma lor ?

Ce glasuri ne-auzite, ce dragoste, ce dor,
Ce lume nevazuta, pastra cu pietate ?
Opritu-s-a o clipa sarmanul calator !
Opritu-s-a o clipa cit o eternitate

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Calatorul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani