In casa goala ca un suflet singuratatea s-a-ntristat, Caci umbra noptii a-nvaluit-o ca intr-un giulgiu de tacere. Odaile gindesc cuvintul ce nimeni nu l-a cuvintat, Si rasuflarea imi patrunde nelinistita prin unghere.
O use s-a deschis in noapte, deodata, ca o prevestire, O use s-a deschis si-n mine suflarea toata a-nghetat, O use s-a deschis atinsa de-o mina, poate in nestire, O use s-a deschis intocmai ca un mormint neincuiat.
In miezul noptii cine vine ? Esti tu, iubito, floare rara, Ce-aduci tirziu o alinare neodihnitei mele vieti ? Esti tu cel ce sosesti, vreun demon, vreun om strain,
sau vreo fiara ? Ai cui sint pasii care calca in umbra mutilor pereti ?
O use s-a deschis, si-n suflet, cu noaptea neagra, au intrat
Si pasii neauziti de nimeni, ducind cu ei necunoscutul.
Si fiecare clipa cade ca un ciocan indepartat,
Umplindu-mi ochii de vedenii si nemilos stringindu-mi gitul.
As vrea s-o-nchid, sa-i pun zavoare. Dar e zadamica-ncercarea.
Pe ochi o mina mi se lasa si gindurile mi le-aduna
As vrea ca somnul tuturora sa-mi dea si mie impacarea !
O use s-a deschis in noapte si pasi necunoscuti rasuna.
|