| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Poemele oglinzilor
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Mihail Cruceanu
|
|||
| (Spre cetatea zorilor) | |||
|
|
|||
| I Oglinzile intinse, pe care le-ai privit, Cu bratele pe spate, ca brate de statui, Cu genele umbrite, cu zambetul umbrit, N-or spune niciodata misterul nimanui? Oglinzile intinse, pe care le-ai privit, Cu noaptea-n par, cu seara pe umeri si pe gene N-or tresari, cand magii porniti din asfintit Te-or cauta cu facla tacutului Selene? O! cat sunt de perfide oglinzile intinse Si cat sunt de ciudate prin camerile-nchise; Ce chinuri mor in ele? Ce mani le-au fost intinse? Le-ai crede adormite de ani si fara vise. Oglinzile intinse, oglinzile profunde. Atat de-nselatoare si-atat de nepatrunse, in apele lor moarte si vesnic fara unde, Iti vor pastra privirea si bratele ascunse. Da, vei ramane toata-n oglinzile profunde. Alaturi cu-alte chipuri, si anii vor muri; Dar cine va sti oare in ele ce s-ascunde? Si cine va-ntelege din cei ce le-or privi? Da, vei ramane toata simbol sublim si clar. Cei multi ce stiu sa vada? Dar poate vr-unul, rar, Te-o cerceta in taina stiind ca in spre seara, In fiecare-oglinda apare-un chip de ceara. VII Sunt si oglinzi in care nimeni nu priveste, Caci nimeni nu s-ar recunoaste-n luciul lor. In ele nu-i loc pentru chipul tuturor. Din golul lor tresare-o frunte ce gandeste. In apa stearsa, enigmatica, ciudata, S-a-nfipt un ochi ce ne priveste dar nu vede, Un ochi ce-asculta dar n-aude, nici nu crede, Un ochi tacut ce nu sclipeste niciodata. Cand seara moare pe-auritele tapete, Cand zorii canta melodii triumfatoare, Ele asculta-o melodie viitoare Si simt o moarte fara flori, fara regrete. Din framantarile multimii trecatoare N-a prins nimic pe luciul vesnic inghetat, Dar cautand ce altii inca n-au aflat Li se nascu a nemurirei alba-floare. Sa le-ocolim, durerea lor oricat de multa, Oricat de mare poate fi, e-o ironie, Sa le-ocolim; tortura lor e-o nebunie. Sa le-ocolim; tacerea lor e o insulta. Sa le-ocolim, caci de le-am scoate din visarea In care dorm si doar o clipa le-am privi, In luciul sters, in luciul gol, ar rasari, Dispretu-adanc, netulburat, ca si uitarea. |
|||
Pune poezia Poemele oglinzilor pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |