Apoi pe strada rece alti pasi se perindeaza; Sun suflete stinghere, sunt inimi ce viseaza, Sunt pasi ce-alearga veseli, ce parca rad si canta, Sunt pasi ce mediteaza, sunt pasi care s-avanta Acolo, unde plina nadejdea lor ii cheama, Sunt pasi cu tocuri fine si altii sunt desculti. Ce se ajung, se-ngana, se striga, tot mai multi. Si-asa cum trec, cu dansii tot sufletu-mi distrama.
De unde vin, de unde pornesc, fara sfarsit? De ce se duc spre-acolo si pentru ce-au venit? De ce pe strada-ntinsa, in toamna asta rece, imi bate-n poarta clipa cu pasul care trece?
Cu fiecare-n parte alerg.
- Dar pana unde?
Pe fiecare-n parte l-astept si-apoi tresar. Din mine fiecarui alt pas sfios raspunde
Si parca mi se pare ca striga «in zadar».
Si-astept mereu, iar pasii din ce in ce mai rar, O data cu-nserarea se deslusesc mai greu. Tot mai departe striga,
- Pe cine? Eu tresar Dar totul e parere si pasii trec mereu!
De ce alearga astfel grabiti, tot mai grabiti? Nici unul nu s-opreste desi sunt obositi. Nici unul nu s-opreste si-atatia au trecut! Dar cine sa soseasca, ce pas necunoscut?
Pe cine-astept in noapte, pe strada si nu vine? Ce pasi care s-aduca ceva si pentru mine? Ce pasi ce nu s-arata, pe care i-am dorit Si care sa-mi rasune sub geamuri: - Am sosit!
I-aud cum trec intruna si nu stiu de ce trec.
Si casele pe strada, asteapta ca si mine.
In fiecare poarta se-aude-un zgomot sec
Si-un pas ce se opreste si pleaca - Al cui e? Cine
In ceasu-acesta, grabnic, pe drum se furiseaza?
Si parca se taraste si parca-nainteaza,
Si parca se incearca, mai mult si tot mai mult,
Sa-ajunga sub fereastra-mi
Iar eu astept si-ascult. Astept sa treaca-n noapte, pe strada-nfrigurata, Vii, pasii care poate n-or trece niciodata.
|