In vastele vitrine, luxoasele papusi, Privesc ca niste roze printese-ndepartate, Ce-asteapta ceata blonda a micilor supusi, Cu ochi de implorare si suflete curate.
In vastele vitrine cand zorii vii tresar, Ca niste zane-albastre papusile zambesc La cei ce trec pe strada cu pasul greu si rar, Ducand poveri ascunse, la cei ce se grabesc, La cei ce rad la ele, la cei nelinistiti, La cei ce poarta-n suflet atatia morti iubiti.
In vastele vitrine, cand strada se framanta, Cand soarele se-nalta, - ca niste ingeri vii, Papusile-n lumina lui alba se-nvestmanta, Parand ca vin din lumea acelor bucurii, In care fiecare lasatu-ne-am un dor Si anii de atuncea cu lacrimile lor.
In vastele vitrine, la parul lor buclat Atatia ochi albastri privesc cu voluptate, Si-atatea piepturi pline de-o inima ce bate, Se alipesc de geamul ce pare-nduiosat
Si mainile lor albe si mici se-ntind mereu, - Papusile-n vitrina zambesc cu voluptate -Si fiecare-n parte isi spune: ĞDe-asi fi eu
Acelağ Si asculta cum inima ii bate.
Si-apoi cand somnul vine cu linistea de seara, Cand visul, stapanirea-si-ntinde peste toate.
Papusi in roz si-albastru, ca ingeri mici de ceara. Rasar pasind pe perini, pe caldele capoate. Pe plapoma usoara, pe parul blond, pe gura Si clipa dupa clipa, tot sufletul li-l fura.
Dar una dintre ele alaturi se aseaza Si bratul mic o prinde si-n taina o saruta. Si nu stie de-o strange aevea, sau viseaza, Cuvantul i-l asteapta. - Papusa insa-i muta. intreaba apoi ochii. - Dar ochii tac si ei.
Ii strange apoi mana - Dar mana ei e moarta. In urma ii zambeste. - Dar zambetul ce poarta E fals, cum e si parul si searbezii cercei, Si albele-i dantele si scumpele-i bratare, Si-n loc de suflet are doar calti si sarma tare.
Si-n somnul lor deodata tresare fiecare, Cuprinsi de-o prevestire si-o tainica-ntristare, Iar mamele-i mangaie, si ei din nou dorm dusi, Purtand adanc misterul din lumea de papusi.
Iar maine cand vitrina va tresari in zori, Cu sutele-i de ingeri in sute de colori, Ei vor intinde mana lor mica si curata, Spre zambetele false, spre ochi-nselatori, Spre pieturile-n care nu-
i inima sa bata, Si-or tremura in strada cu zeci de trecatori; Vor tremura de dragul frumoaselor mumii, Vor tremura din suflet
Copii! Copii! Copii!
|