Dupa ce bem toata ziua, vine iarasi o noapte buna de baut. Noaptea se bea pana la capat, clipa de clipa, asa cum si ziua se bea toata ziua, toata catimea de zi. Se bea si se canta cantice lipovenesti, adica se lalaie. in apartamentul de etaju trei, pe malu dunarii, se aud cum se roaga la dumnezeul lor mut pestii pe care-i vom prinde a doua zi. Ciorba lipoveneasca se zice ca e mai buna cand se amesteca in ea si rasuflarea prietenului tau si cand se mananca doar cu o singura lingura.
Pe urma se zice c-ai devenit frate de cruce cu alalt, adica frate de lingura. Eu si cu Marius de demult suntem frati de lingura, de pe cand statea el in caminele studentesti din galati, la gradina publica. Asa-i spunea si cartierului; gradina publica, iar unde se termina gradina publica incepea vadu ungurului, cel mai al din cartier da cutitari din galati, care-ti spintecau burtile de te luai de-o gagica de-a lor. Da Marius si cu mine ii spuneam Miraflores.
De doispe ani suntem eu si Marius frati de lingura.
La Miraflores
Si-odata ne-apucam si povestim la neveste cum era la miraflores. Si uite-asa trece boaptea, povestind. O chema lacramioara, ca-i lacrama mereu tata a' dreapta. Tata dreapta a ei plangea. Ea avea tate cu ochi caprui si statea in vad, undeva pe langa Devastatu, parc chefere. Acolo, in boscheti, am vazut io intr-o seara cum ii plangea tata. Noi eram mandri sa o ardem prin tufisuri, de ne spunea lumea cei doi boschetari. Hai. boschelari ai mesei rotunde, sa vedem daca vinu-i bun!
Da fiecare avea boschetul lui. Marius o ardea cu Sultanica. S-o arzi cu cineva insemna sa-ti pui mana alaturi de mana aluilalt si sa-i dai foc. Dac-aveai sange-n pompita s-o lasi acolo pana se facea jar. insemna c-ai ars-o cu ala. Dintre barbati, io am ars-o numai cu marius. Dintre femei, trei ani am ars-o cu lacramioara. Si cand a plecat marius la repartitie, am plans: a plecat marius. cu care-am ars-o in vadu' si-n badalanu".
Jarna se facea frig si ne strangeam pe la casile noastre, i ra lui din caminu'D arrJ
avut un pat rezervat deasupra lui marius, printre celelalte sapte din can:
De acolo plecam in expeditie prin miraflores, dupa bautura si casete. Si cand se lua lumina, ca venea electricianu de internat si o lua, ramanea aprins curentu numai la sula de
studiu. Electricianu' de internat era un fel de animal jigarit, ceva-ntre cartita, cotoi sau dihor, care traia pe spinarea internatului si-ii lua mereu lumina. Cu lumina se hranea electrianu' de internat, gheorghe. Si noi iar plecam atunci in miraflores si stam pana pe la doispe-unu acolo, pana cand ajungea luatu' luminii pan-acolo. Luatu' luminii era ca inserarea: nu-ajungea peste tot-deodata. intai se-nsera pe-aici, p-orma p-acolo. Si-n carciuma la trei paduchi, in miraflores, jucam carti. P-o caspica, p-o iubit', pe cartile care |e cumparasem c-o saptamana-inainte din talcioc. Noua ne-a placut cartea, asa sa se stie, indiferent de culoare: inima neagra sau trefla. Aici aveam manii diferite: lui marius ii placea sa piarda, mie sa castig. La urma ma-nfuriam si-ii ziceam: ia-ti cartile talc puturoase-inapoi, lipovean imputit. Si-apoi ne bateam cu pumnii pana dimineata sau chiar mai tarziu, pen' ca dac-ai ochii umflati nu mai stii cand vine dimineata.
|