Pe drumu-acesta merg
Si totusi, Doamne, parca e-nalta parte calea
Spre care-as vrea s-alerg!
Departe! cine stie spre ce tinut si unde?
Dar sufletele noastre mereu doresc ceva
Pe drumu-acesta mergem, dar pin'la noi patrunde
Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.
Legati vedem ca suntem de lutul ce ne-apasa,
Robiti simtim ca suntem de-un dor nepriceput,
Ce tot mereu ne cheama, ce vesnic nu ne lasa,
Ce tot mereu dispare, - dar tot nu l-am pierdut.
Si inima ne bate pentru ceva ce nu e
Si sufletele noastre muncite sunt de-un ind,
Menit sa nu mai moara, ursit sa nu apuie;
Si vesnic nasc mai multe, si toate pier curind
Si ascultam doar glasul din inimile noastre;
Si poate asta-i calea, ori poate alta e
Ceva e ce ne cheama, ceva din zari albastre,
Ceva din alta parte, si nu pricepem ce
Pe drumu-acesta merg
Si totusi, Doamne, parca e-n alta parte calea
Spre care-as vrea s-alerg!
|