In Pacific, departe, sunt insule stinghere. Ce zac necunoscute de nici un marinar Din fundul apei clare, fantastice apar, Din fundul apei clare, o magica parere.
Doar pasari mari de apa spre ele-adesea zboara. Doar pasari mari de apa, pamantul li-l mai stiu: Dar cum se-ntind de calme, sub cerul lor pustiu, O clipa de cutremur adesea le doboara
O clipa! Si oceanul se-ntinde peste ele
- Din lava cine stie carui vulcan din fund,
Se nasc, sa moara-n urma, si-h veci nu mai patrund
Din nou deasupra marii prin valurile grele
Se nasc si mor stinghere - si nimeni nu le-asteapta. Si nimeni nu Ie stie, si nimeni nu le vrea: Corabia ce poarta comori si lume-n ea,
Spre tarmuri cunoscute, pe mare se indreapta
Si nu se-ntreaba nimeni, de ce-s ca o parere Desi toti corabierii de ele se feresc, Mergand spre tarmuri care cu mult mai mult traiesc. Decat aceste goale, mici insule stinghere
Si nu se-ntreaba nimeni, trecand pe marea larga,
Ce-i petecul acela de departat pamant,
Spre care, pe aripa molateca de vant,
Doar pasari mari de apa din cand in cand alearga.
Si totusi poate-n ele, de-ar fi ca sa traiasca, Ar inflori odata un port ca-n alte parti, Iar cei cu dor de duca zarindu-le pe harti -Cat n-ar dori, la ele, candva sa poposeasca?
|