Zori de ziua, valuri, ploaie -
Si corabii care pleaca, mute si greoaie
Tu ramii in port departe de atitea cai,
Poate vintul te desparte de vreunul dintre-ai tai,
De privesti cu-atita jale calatorul val,
Care vine singuratec si se sparge-n mal
Din corabiile toate care merg acum.
Cine stie care duce, catre care drum,
Un logodnic, un parinte, o scrisoare doar
Si corabiile, iata, peste zari dispar
Ce-ai lasat in ele oare de privesti asa,
Si-i atita noapte-adinca in privirea ta
Merg si-acum (in care parte ?) merg si-acum, ducind
Un logodnic, o scrisoare, - pcate doar un gind
Stai in port, privesti cu jale Citi nu stam in port, Urmarind cu mintea visul care poate-i mort ? Citi nu stam privind in zare si-asteptind mereu
Sa ne-aduca doar o veste valul marii greu ? Stam in port, si cine stie ce catarg in zari Va fi semnul implinirii ultimei sperari ?
Tu ramii aici si-asteapta, Doamne, pina cind ?
Dar aicea niciodata nu e prea curind,
Dar aicea niciodata nu e prea tirziu -
Pina cind n-o fi doar noapte, noapte si pustiu.
|