Un drum de tara lung
Din loc in loc,
Fantastice troite,
Sub soarele de foc,
Si-ntind schiloade brate obosite,
De arsita de iulie chinuite.
Noi mergem amandoi pe drumul lung,
Dar de caldura nici nu mai simtim,
O! nici de unde am pornit,
Dar mai ales nici unde ne oprim
Vom merge-asa Ia nesfarsit,
Printre troite schilodite
De ploaie si de vant,
De soare si caldura.
Vom merge-asa, mereu, pe negandite,
Cu trupurile tot mai obosite
Vom intalni un han, departe, poate,
Ori poate o fantana
Dar ce ne pasa?
Mergem -
Si arsita ne-apasa,
Si poate arsita ne mana
Spre-un han, departe, ori catre o fantana;
Desi doar altceva ne-o fi facut
Sa mergem pe un drum tacut
Si plin de-atata soare,
Care ne arde, care ne dogoare
Ne ducem leganandu-ne greoi,
Cu gandurile moarte-n noi,
Cu trupurile obosite,
Ca si troitele ce par,
Pe drumul inaltat pe nesimtite,
Ca suie fiecare un calvar
|