Pe stada asta trista, pustie, solitara,
Atata vreme este de cand tot merg mereu,
Si nu-nteleg, in strada aceasta solitara,
Ce poate sa ma cheme, ce poate sa-mi apara
De merg de-atata vreme, doar umbra mea si eu.
Nu-i nimeni - si lumina de pale felinare imprastie in aer cu calmul ei de mort Ceva din alta lume, ceva din departare, Ceva in care parca-i o mistica chemare Spre care parca pasii neinteles mi-i port
Ma urmareste noaptea cu linistea ei rece,
Ma cheama inainte un gand ce nici nu-l stiu,
Ma urmareste noaptea cu linistea v.i rece
Si-un dor de zari albastre prin sufletul meu trece
Eu merg pe strada asta, in noaptea asta trista, Si nu stiu pana unde, va trebui sa merg
Pe stada asta care imi pare tot mai trista, Chemat ca de-o bataie duioasa de batista, De pale felinare ce-n departari se sterg
Cu sufletul, cu umbra pasesc in noapte-adanca, Trei frati pribegi, departe, manati de-acelasi dor ? Eu vreau lumina asta sa mai dureze inca, Si umbra mea doreste o noapte mai adanca, Iar sufletul meu numai un cer stralucitor
|