Pasare de smalt, atat de vie
in jocul tau cu moarte intrerupt,
pe blidul vechi, cu margini de vecie,
cu crengi deasupra, cerul dedesubt,
cum prinsa-n zbor, cu zborul laolalta
stai si framanti cu ciocu-ncondeiat
nuferi de fier si fierea de pe balta,
simt cum te roade zborul tau sculptat,
simt cum te zbati in impietrirea scumpa
si smaltul vrei sa-l rupi, blidul sa-l spargi,
asemeni inimii avantul sa-ti irumpa
si sa te pierzi spre zari mereu mai largi,
acolo unde zagazul lumii in lumini s-ascunde
Pasare moarta, inima mea - unde?
|