Mihu Dragomir
Nastere: 1919
Deces: 1964
Mihu Dragomir a fost un poet roman.
Pe numele sau adevarat Mihail C. Dragomirescu, s-a nascut in Braila la 24 aprilie 1919, intr-o familie de invatatori.
Urmeaza cursurile Academiei Comerciale din Bucuresti, dar este preocupat de timpuriu de miscarea literara a epocii, pe care o sustine prin colaborari intense. Numele sau este gasit in revista "Cadran", revista a studentilor fiintand inca din 1931 in Bucuresti, este redactor la revista " Viata si suflet", conduce revista "Flamuri" (1937). Debutul in poezie este marcat, sub pseudonimul Misu Const. Dragomirescu, intr-o revista din orasul natal, in 1936.
Colaboreaza de asemenea la revista "Orizont" condusa de Sasa Pana (1944), la "Revista literara" (1947). Publica la "Viata Romaneasca", apoi lucreaza ca redactor sefia revistele " Tanarul scriitor" si "Luceafarul", functie care ii inlesneste sustinerea multor scriitori in plina formare. in anul 1952, primeste Premiul de Stat pentru Poezie (clasa a IH-a) datorita volumului Stelele pacii, iar in 1954, poemul Razboiul ii este de asemenea rasplatit cu acelasi premiu, clasa a II-a. Realizeaza reportaje, schite cu caracter memorialistic despre razboi, proza de anticipatie, povestiri pentru copii; traduce din limbile engleza, rusa, chineza. Moare in Bucuresti, la 9 aprilie 1964.
Daca volumul de debut din 1936 (Ganduri prafuite) ti cel de-al doilea raman fara ecou, urmatoarele volume ni-l vor arata pe poet ancorat in realitatea sociala si platind tribut comenzii acesteia. Adevaratul poet ni se va dezvalui abia dupa 1961, odata cu volumul Stelele asteapta pamantul, si mai ales in poeziile publicate postum.
Din acestea poetul ni se ilustreaza ca un romantic prin excelenta, vizand deopotriva sublimul si monumentalul, dar si implinirea prin dragoste, lirica de rezistenta a sa. Descins din lumea lui Panait Istrati si a Chirei Chiralina, poetul va fi un evocator al acestui spatiu privilegiat in literatura noastra, marcand cea de-a doua zona de rezistenta a liricii sale.
Volume de versuri:
Ganduri prafuite, Braila, 1936;
Ruga de ateu, Braila, 1938;
Stelele pacii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1952;
Razboiul, poem, Bucuresti, Editura Tineretului, 1954;
Pe struna fulgerelor, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955;
Oda pamantului meu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Intoarcerea armelor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1959;
Povestile baltii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1959;
Stelele asteapta pamantul, Bucuresti, E.P.L., 1961;
La inceput a fost sfarsitul, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Poezii, Editura Tineretului, 1963;
Inelul lui Saturn, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964;
Sarpele fantastic, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Minutar peste netimp, editie de Chira Dragomir, prefata de Aurel Martin, Bucuresti, Editura Minerva, 1974.
Sarpele fantastic a aparut postum in volumul caruia i-a dat numele, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Lebedele de zapada (L) a fost publicata in volumul Minutar peste netimp, versuri inedite, editie de Chira Dragomir, Bucuresti, Editura Minerva, 1974, in ciclul Lebedele de zapada, 1939-1941.
Citeste si:
|
|
